Ministrul Educației vrea să reinventeze sistemul de admitere în colegii, unul dintre puținele aspecte funcționale ale educației, doar că rezultatul este doar un mutant de favorizare a corupției, inechității, șmechereală și chin inutil pentru copii și părinții lor.
După ce prima formulă de admitere în colegiile naționale, cu autonomie totală a acestora în privința admiterii și gândită ca sistem paralel evaluării naționale, a întâmpinat o rezistență serioasă cvasigenerală (în afara de beneficiarii ei reali, angajații colegiilor, nu a susținut-o chiar nimeni), dl ministru a moșit împreună cu sindicatele un nou sistem.
Acceptul sindicatelor din educație face modificarea din start dubioasă. Ele reprezintă cele mai antireformiste structuri, mustesc de interese contrare elevului, sunt conduse de ani și ani de aceiași baroni. Aceste sindicate sunt una dintre cauzele importante ale ruinării educației.
Cum proiectul legii educației prevede majorări salariale consistente, probabil iluziorii și menite exclusiv obținerii susținerii, nu e greu de înțeles mecanismul acordului obținut de dl ministru.
Pe fond, noul sistem reprezintă o formă caricaturală de tip „abibas”a prevederii din forma inițială a Legii Educației Naționale (LEN) 1/2011.
Ce sistem prevedea ea pentru admiterea în liceu:
„Admiterea în învățământul liceal sau în învățământul profesional se realizează după următoarea procedură:
a) în cazul în care numărul de candidați nu depășește numărul locurilor oferite de unitatea de învățământ, admiterea se vă realiza pe baza portofoliului educațional al elevului;
b) în cazul în care numărul de candidați este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învățământ, admiterea se face luând în calcul în proporție de 70% portofoliul educațional al elevului, media de absolvire a învățământului obligatoriu, precum și media la probele de la evaluarea națională de la sfârșitul clasei a VIII-a și în proporție de 30% nota obținută la proba de admitere stabilită de unitatea de învățământ.”
Era așadar un sistem de departajare gândit pentru orice liceu unde cererea depășea oferta, fără repartizare computerizată care în urmă cu 11 ani nici nu cred că era încă posibilă.
Deci evaluarea națională (EN) o dădeau toți elevii, iar unde se impunea departajare, indiferent că era colegiu de fițe sau pur și simplu un liceu bun (cel mai adesea mai bun decât gardurile vopsite ale colegiilor) accentul cădea pe evoluția vreme de 4 ani a copilului și pe rezultatul la EN standardizată care reprezentau 70% din nota finală. Nota de la examenul de admitere era doar 30%.
Și sistemul era fezabil pentru că LEN introducea o nouă filosofie, complet ratată la aplicare, inclusiv din cauza sindicatelor, care ar fi făcut portofoliul elevului relevant.
Ce face dl ministru Cîmpeanu, prins între interesele colegiilor și consemnul prezidențial de a obține consens social?
Inițial admiterea în colegii ar fi trebuit să fie înaintea evaluării naționale, așa că elevii admiși nu mai dădeau și EN. Cu binecuvântarea sindicatelor, ministrul revine la obligativitatea EN pentru toți și mută admiterea după, la o săptămână distanță.
