Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Preocupări recente la nivel global privind echitatea socială
Problema inegalităţii nu este deloc nouă în istoria omenirii. Studiul cauzelor şi efectelor sale precum şi căutarea de mijloace pentru a o combate eficient şi durabil reprezintă de multă vreme una dintre preocupările importante ale economiştilor şi specialiştilor în politici publice. În vremurile pe care le trăim, profund marcate de dezechilibre la nivelul categoriilor sociale şi pe plan internaţional între ţări, accentuate în ultima perioadă de deteriorarea conjuncturii economice globale pe fondul şocurilor generate de multiple crize suprapuse (la care am făcut referire pe larg în alte materiale), această problemă se înscrie printre priorităţile factorilor de decizie la nivel mondial.
Inegalitatea este asociată, în general, cu o distribuţie neuniformă a veniturilor, fiind astfel legată de decalajul dintre cei bogaţi şi cei săraci. Acest fenomen poate fi, însă, determinat şi de un acces inegal la oportunităţi sau la beneficiile generate de activitatea economică. Dacă, la nivel teoretic, o astfel de distribuţie inegală este, de regulă, corelată cu abilităţile dobândite prin învăţare, alegerile importante făcute de-a lungul vieţii sau cu efortul propriu depus de fiecare persoană, în practică poate fi de multe ori generată de acţiunile unor structuri instituţionale care au ca efect indirect apariţia sau accentuarea unor bariere la nivel social, bazate pe diverse variabile care definesc condiţiile indivizilor, precum vârsta, sexul/genul, statutul social ş.a.
World Inequality Database prezintă diferenţele dintre totalul veniturilor cumulate de către persoanele aflate între primii 10% şi cel cumulat de persoanele aflate în a doua jumătate a distribuţiei. Datele arată că în majoritatea ţărilor, inegalitatea veniturilor a crescut în perioada 1990-2019, inclusiv în România, cu diferenţa că în economiile de piaţă dezvoltate inegalitatea era în 1990 deja mai mare în comparaţie cu România, iar ulterior a crescut într-un ritm mult mai lent. Pentru România, tendinţa de creştere a inegalităţii veniturilor a fost mai rapidă imediat după căderea regimului comunist şi până la declanşarea crizei financiare globale (2007).
Un alt factor ce poate contribui la intensificarea inegalităţilor îl constituie evoluţiile tehnologice care, în ciuda indiscutabilelor efecte pozitive privind creşterea economică, generează şi unele dezechilibre, cum ar fi: recompensarea mai bună a nivelului înalt de calificare (de regulă în sectoarele economice cu valoare ridicată, precum IT), concentrarea activităţilor economice şi, implicit, a locurilor de muncă care presupun o mai mare calificare în anumite zone (crescând discrepanţele geografice şi sociale) sau automatizarea, care are ca efect, între altele, înlocuirea lucrătorilor din anumite domenii. Aceste tendinţe se manifestă adesea atât de rapid încât lasă foarte puţine şanse de reorientare şi reconversie pe termen scurt persoanelor din anumite categorii de vârstă şi venituri cu acces redus la resurse de învăţare pe parcursul vieţii sau pentru care este dificilă/costisitoare relocarea în alte zone geografice unde oportunităţile de angajare ar fi mai ofertante.
Prin urmare, inegalitatea reprezintă o provocare multidimensională, însă principalele concepte vizează aspecte precum inegalitatea veniturilor (care se referă la modalitatea în care veniturile obţinute într-o economie sunt distribuite populaţiei) sau inegalitatea de şanse (garantarea faptului că toate persoanele au şanse egale să reuşească).
