Cristian Bichi, consilier guvernator BNR: Despre instrumentele Băncii Centrale Europene de apărare a zonei euro
Retragerea treptată a stimulilor monetari şi normalizarea politicii monetare a Băncii Centrale Europene (BCE) pentru a lupta împotriva inflaţiei sunt de natură să ducă la o fragmentare a pieţelor financiare din zona euro. Pentru a contracara acest proces şi a preveni o nouă criză a datoriilor suverane în jurisdicţia sa, BCE dispune de mai multe instrumente, acestea formând o apărare structurată în adâncime, pe aliniamente succesive. Detalii în continuare.
În data de 21 iulie 2022, după un interval de mai bine de 11 ani, BCE a decis majorarea ratei dobânzii sale de politică cu 50 de puncte de bază şi, totodată, a prezentat caracteristicile unui nou instrument (Transmision Protection Instrument – TPI) menit să prevină fragmentarea zonei euro prin transmisia divergentă a politicii monetare. În spatele acestei formulări, ce ţine de jargonul profesional, se ascunde, în esenţă, un instrument de politică care să împiedice apariţia diferenţelor de dobândă (marje) excesive între obligatiunile guvernamentale ale unor state membre ale zonei euro, ceea ce ar putea prejudicia însăşi transmiterea politicii monetare, în condiţiile în care dobânzile rămân scăzute în ţări cu economii puternice (de ex. Germania) şi devin foarte ridicate în economii fragile (de ex. Italia)[i]. Instrumentul respectiv se adaugă altor două instrumente, existente de mai mult timp, ce urmăresc influenţarea comportamentului marjelor de dobândă suverană, şi anume Programul OMT şi Programul PEEP.
Instrumente de prevenire a crizei datoriilor suverane din zona euro
În rândurile ce urmează, vor fi descrise sumar raţiunea de funcţionare şi caracteristicile primelor două programe de tip “scut anti-marjă”, urmând ca cel de al treilea instrument (TPI) să fie tratat mai detaliat, în continuare, într-o secţiune separată, dată fiind noutatea sa.
- Programul OMT – “Outright Monetary Transactions”
Programul de operaţiuni monetare cu titluri ( OMT) a fost introdus în anul 2012 în perioada crizei severe a datoriilor suverane din zona euro, caracterizată prin creşterea excesivă a dobânzilor aferente titlurilor guvernamentale ale unor ţări din acest areal geografic, datorită solicitării de către investitori a unor remuneraţii sporite menite a acoperi riscurile de redenominare, altfel spus riscurile ca ţările respective să părăsească Uniunea Monetară Europeană (vezi discuţiile despre Grexit). El a fost anunţat la scurt timp după faimoasa declaraţie a lui Mario Draghi, preşedintele BCE, că instituţia sa va face tot ceea ce este necesar (“Whatever it takes”) pentru a salva zona euro. Programul nu a fost utilizat niciodată, dar el este creditat că a evitat destrămarea zonei euro. Simpla sa existenţă şi angajamentul preşedintelui BCE că se va interveni dacă e cazul au dus la calmarea pieţelor financiare.
Potrivit Programului OMT, BCE va cumpăra obligaţiuni ale unei ţări de pe piaţa secundară, potenţial nelimitat, numai dacă aceasta a incheiat, în prealabil, un acord de împrumut (de salvare) cu Mecanismul European de Stabilitate (MES), fondul de asistenţă financiară al zonei euro. Întrucât înţelegerea cu MES presupune îndeplinirea unor condiţii stricte de ajustare macroeconomică, ţările au evitat recurgerea la programul OMT.
