Un nou sondaj de opinie, realizat de căte prieteni fideli de-ai PSD, arată ceea ce știam dinainte: PSD e în fruntea plutonului, liderii social-democrați sunt și ei în față, iar adversarii rămân toți în urma lor. Bravo nouă!
Nu este o noutate pentru nimeni. De la o vreme, sondajele par ca un fel de secrete ale lui Polichinelle și sunt prefigurate deja de majoritatea comentatorilor politici. În mod ciudat, după șapte luni de guvernare, coaliția noastră nu dă niciun semn de erodare, ba pare că se consolidează tot mai bine, crescând ușor, dar constant, în sondaje.
Să fie acesta rodul măsurilor populiste ale liderilor PSD, precum bonusul de 700 de lei, acordat în iulie celor mai săraci dintre pensionari sau precum cei 50 de bani scăzuți din prețul benzinei, numai pe cât durează vara?
Să fie la mijloc, oare, cumpătarea premierului, prudent ca să nu deranjeze pe nimeni, precaut ca să nu irite partenerii și grijuliu la maximum, ca să nu iasă vreun casus belli, dacă o fi să calce pe coadă vreun dușman, din greșeală, așa cum călca intenționat Cîțu și cum nici Orban nu se îndura să-și stăpânească nervii și nemăsuratul orgoliu?
Sau am învățat noi să stăm cuminți în banca noastră, după sperietura cu pandemia, teama de război, groaza de secetă, spaima de inundații, și toate la un loc atât de înfricoșătoare, încât îți vine să te întrebi la ce ar mai ajuta și o criză politică pe deasupra?
Românul a învățat să aleagă din două rele pe cea mai puțin rea și s-ar putea ca tocmai acesta să fie misterul stabilității coaliției și a guvernului Ciucă, pregătit să coabiteze cu oricine, de dragul stabilității. Avantaj Ciucă!
Avantaj, chiar dacă aș zice că prioritățile Guvernului nu par să fie aceleași cu cele ale românilor. Românii se tem de inflație, scumpiri, de degradarea puterii de cumpărare, de prețul energiei, de secetă, inflație, prăbușirea leului, ratele la bănci, sărăcie și încă multe altele, toate picate pe capul lor.
Prioritățile Guvernului par să fie altele. Nu zic că Guvernul Ciucă ar putea rezolva o inflație, așezată peste toată Europa. Dar în România nu-i ca în restul continentului. În România, rata anuală a inflației, comparativ cu aceeași lună a anului trecut, a ajuns la 15,10%, aproape dublul mediei europene.
Ce trebuie să înțeleg de aici? Că undeva, până la medie chiar și Europa este depășită, dar, de acolo în sus, numai noi suntem depășiți, numai noi și numai de noi și de guvernul nostru depinde dacă o mai ținem cumva sub control sau dacă o lăsăm să plutească în derivă cu noi cu tot și cu destinația total necunoscută.
Știți cum vine asta? Cam ca într-o cunoscută anecdotă încheiată cu următoarea replică: „operația a reușit, dar pacientul a decedat, Dumnezeu să-l ierte!”.
În cazul nostru, pacientul încă mai luptă pentru viață, în timp ce Guvernul se laudă că numai pandemia,
