Cum a ajuns ministrul Transporturilor incompatibil cu transportul în comun
După momentul viral când prim-ministrul (de atunci) Florin Cîțu explica națiunii că nu cunoaște prețul pâinii, întrucât domnia sa nu mănâncă pâine, iată că a venit momentul când ministrul Transporturilor (actual), Sorin Grindeanu, nu pare informat despre cum e transportul în subteran, întrucât dânsul n-a mai călătorit demult cu metroul.
Îl citez direct pe domnul Grindeanu: „Nu am mers de ani buni cu metroul. N-am folosit și nu folosesc acest mijloc de transport în comun”.
Nici în tramvai nu l-am observat pe domnul Grindeanu, nici în autobuz, de unde deduc că poate dânsul nu folosește nici aceste mijloace de transport în comun. Nu este caz singular, sunt mulți cei care nu le folosesc, dar aceștia au totuși scuza că ei nu sunt miniștri ai Transporturilor.
Totuși, mie, imaginea aceasta a înaltului demnitar care bravează spunând că nu folosește „acest!” mijloc de transport în comun îmi sugerează un fel de ifos cu iz aristocratic al fandositului, care calcă anume cu roata prin baltă, ca să-i stropească în stație pe cei care așteaptă tramvaiul și care folosesc numai acest mijloc de transport în comun, de proști ce sunt.
Vulgul, monșer!
La una ca asta, îmi vine să sparg ecranul televizorului și să strig: „Ciocu’ jos, nea Sorinele, ciocu’ jos și mai ușor cu pianu’ pe scări, că există pe lume alții mult mai dihai ca noi, dar ai căror miniștri nu se codesc să se comporte exact ca cei de rând, nu altfel”.
Am citit prin ziare că prim ministrul Țărilor de Jos vine pe bicicletă la serviciu. Devenise la un moment dat virală în presa europeană fotografia cu prim ministrul Mark Rutte, parcându-și bicicleta la intrarea în Palatul Regal, unde fusese convocat de urgență.
Citeam și despre premierul altei țări nordice, dornic să meargă dimineața la serviciu numai cu tramvaiul, care vine iarna încălzit, vara răcorit și niciodată aglomerat.
Iar ministrul Transporturilor de la noi, cel care ar trebui să fie pe fază la tot ce mișcă în domeniu, n-a încercat, nici măcar din curiozitate, să pună piciorul în cel mai solicitat, mai popular și mai comod mijloc de transport în comun, metroul. Merde!
Nu-i pot pretinde nimănui să facă ceva, numai pentru că asta dă bine la public, dar mi se pare de necrezut să aud că tocmai ministrul Transporturilor sfidează transportul în comun și află ce se petrece în subteran doar citind ziarele și ascultând știrile, plus ce-i povestesc consilierii – în cazul când măcar ei folosesc vreun mijloc de transport în comun.
Cel mai ciudat însă mi se pare faptul că, privind din vârful turnului de fildeș, de unde nici nu se zărește intrarea la metrou, șeful Transporturilor știe să-l ironizeze și să-l judece aspru pe un predecesor – de altfel activ – al domniei sale:
„ Curățarea gheretelor a fost o acțiune de imagine și așa a rămas. Din păcate, unii predecesori de-ai mei (bate șaua,