Se anunță vremuri grele prin pustă.
Plimbatul pe la Moscova lui Putin nu mai dă bine, rusul este un dictator iubitor de război care adoră lovituri de rachete ce omoară civili în Ucraina, deci nu mai este frecventabil.
China are propiile interese în Europa centrală și de Est și chiar de-l susține pe iliberalul de la Budapesta, susținerea asta nu mai dă bine pentru că lumea occidentală s-a prins care este dorința Chinei în regiune: să exploateze orice fisură socială, economică sau politică ce ar putea încetini marșul spre prosperitate al UE.
La Bruxelles birocrații europeni s-au săturat de voltele maghiare care încearcă să păcălească autoritatea europeană păpându-i banii dar construind cu ei instituții ce n-au nici în clin nici în mânecă cu principiile europene. De unde și trimiterea la munca cinstită de jos a ungarilor care dacă vor bani, vor trebui să dreagă ce au stricat.
Deci Viktor Orban s-a trezit cu al patrulea mandat de premier pășind pe un teren minat de acțiunile ruse și chineze, cu riscul de a rămâne fără finanțare dar și fără gaz, cu acțiunile politice puse sub lupa birocrației europene.
Viitorul este sumbru, Viktor Orban va avea de înfruntat nu numai criza economică ci și una politică pentru că dacă Ungaria va claca el va trebui să dea socoteală clacaților. Va trebui să explice cum de a ajuns în situația de a pune zălog dezvoltarea economică pe bani europeni pentru un parcurs personal iliberal.
Vremuri grele… Lui Viktor Orban îi rămân doar două căi de a se salva intern: folosirea Trianonului și a extenței minorităților maghiare din Serbia, Slovacia, Ucraina și România pentru a induce ungurilor sentimentul că se vor sacrifica pentru o cauză nobilă, neînțeleasă de birocrații europeni și doi, rebrănduirea sa ca lider, ca să dea bine la populație și să nu mai poată fi acuzat de putinism sau chinerărie.
La Tușnad a încercat să țină aprinsă în enclava ținutului secuiesc cele două marote cu care sperie lumea ungară, anume revanșa pentru Trianon și dispariția maghiarimii. Dar maghiarii nu sunt amenințați de niciunul din statele care au minorități pe teritoriul lor și cum încercările de a face valuri s-au soldat ba cu nepăsarea românească ba cu interzicerea sa pe teritoriul slovac, Viktor Orban a apelat la povestea cu imigranții care d-aia vin în Europa, taman ca să maculeze nația sa.
Dar în discursul de la Tușnad, dornic să creeze o imagine cât mai favorabilă tezei sale, s-a ambalat și a derapat spre xenofobie și rasism. Reacția în mediile românești și europene a fost prea mare și omul a înțeles că a luat-o pe arătură. A retractat cumva cele spuse, le-a mutat în alt context dar nu s-a oprit.
Ceasul ticăie și nevoia sa de a îmbrăca haine noi a fost atât de presantă încât s-a dus la Dallas ca să participe la un soi de adunare a republicanilor conservatori. Acolo discursul său a fost mai domol,
