Dacă Vladimir Putin a mizat pe faptul că europenii sunt ca niște copii răsfățați care nu concep să renunțe la nicio linguriță din bucata lor de tort, emoționali, dar total nerealiști și fundamental egoiști, a mizat bine. Pentru că fix asta vedem.
După primul val de emoție colectivă proucraineană, cu lumânări pe străzi, camioane de ajutoare, lacrimi și cântece, am ajuns la acea fază a războiului în care nu e suficient să îți rupi două ore cămașă de pe tine, după care să te întorci în casa ta confortabilă, unde să aprinzi toate becurile și toate aparatele, să te trântești pe canapea și să te uiți la un film cu o bere în mână și cu sentimentul că ți-ai îndeplinit obligația umană față de cei în suferință.
Am ajuns la faza în care Putin apasă la maximum principala armă pe care o are împotriva Occidentului, cel fără de care Ucraina ar fi pradă ușoară: jocul gazului.
Da, în mod rațional Rusia nu își poate permite să oprească vânzarea de gaz, care a rămas, mai ales în conextul sancțiunilor, principala sa sursă de finanțare în primul rând a mașinăriei de război.
Dar Putin este un jucător dur și contraintuitiv, lucru dovedit de chiar invadarea Ucrainei, care părea la fel de irațională și sinucigașă. Și totuși a făcut-o.
Ar avea și motive. Armamentul sofisticat de care beneficiază Ucraina plus costul sancțiunilor fac războiul de uzură greu de dus și pentru Putin.
Are nevoie de o lovitură decisivă, de ceva care să destablizeze susținătorii Ucrainei. Iar acel ceva e criza energetică totală.
Care poate fi reacția Europei? Cea comodă ar fi să cedeze, să abandoneze Ucraina și să–și ia gazul înapoi. Lăsând la o parte principiile, o asemenea decizie ar însemna ca europenii să se dea legați în mâna lui Putin.
Nu, nu ar ataca niciodată NATO, dar nici nu ar mai avea nevoie. La fiecare pretenție ar ști pe ce buton să apese pentru a obține ce vrea. Așa că următorul șantaj ar fi o chestiune de când, nu de dacă.
Cea grea, dar rațională este să reziste în fața lui Putin. Oricum am lua-o, resursele unei Europe unite sunt infinit mai mari decât ale Rusiei. Dar să fie unită. Și pentru asta trebuie să fie realistă.
Ce opțiuni practice de a rezista există? Să ne descurcăm în Europa cu deficitul de gaz, mai mic sau mai mare după cum va vrea Putin. Din start sunt gata să pun pariu că el va fi cu atât mai mare cu cât perspectiva va crea tensiuni mai mari. E și acesta un test.
Cum poți face asta? Cu gaz din alte surse de aprovizionare, ceea ce însă are limite având în vedere că infrastuctura necesară nu se construiește de azi pe mâine.
Și cu economie. Oricât de traumatizant sună asta pentru cei care au trăit restricțiile comunismului ceaușist, oricât de greu de conceput sunt ele pentru popoare obișnuite de decenii cu bunăstarea,
