De la fotbal la western: De ce atacă Viktor Orban Uniunea Europeană în Transilvania, și nu la Budapesta
Există un film, A fost odată în Vest, pe care Viktor Orban spune că l-a văzut de cel puțin 15 ori. E un western clasic, lupta dramatică pentru o bucată de pământ dintre o familie și o companie feroviară care vrea să o cumpere, pentru a face o linie de cale ferată. Dreptatea învinge după o cursă cu drame și eroi.
De ce s-a atașat de acest film altminteri simplist Viktor Orban? Pentru că, spune el, este lecția perfectă despre cum învingi: „Trebuie să-ți înțelegi adversarii, trebuie să afli ce îi conduce în realitate, iar apoi, când gluma se îngroașă, nu trebuie să te temi de luptă și să te retragi, ci să pornești la atac și să învingi” (Viktor Orban, citat în biografia scrisă de Paul Lendvai, Ungaria lui Orban, în limba română la Editura Polirom).
Imediat după ce a învins în alegeri mai bine decât estimau adversarii și și-a asigurat puterea, Viktor Orban a început una dintre cele mai acerbe campanii , în care a adus laolaltă temele care l-au consacrat: naționalismul, creștinismul, xenofobia, vesto-scepticismul. A înțeles că victoria de politică internă, în pofida încălcărilor sistematice ale democrației și a unui regim de putere autocrat, îl lasă pe un vârf de legitimitate pe care o poate folosi pentru a-și impune viziunea și în afara Ungariei.
Cu cât un lider politic stă mai mult la putere, cu atât va crede că are, într-adevăr, un rol mesianic.
Iar Viktor Orban al Budapestei, o formulă care se potrivește mai degrabă tipului de putere pe care o reclamă, e în această situație.
Despotul de la Budapesta, după formula istoricului Stefano Bottoni, a început o campanie agresivă menită să-l scoată din granițele strâmte ale Ungariei și să-i dea locul unui lider al unei Uniuni Europene rămase în vid de putere după plecarea Angelei Merkel. Dacă mai erau Merkel și Trump la putere, în UE și SUA, războiul din Ucraina nu ar fi avut loc, a spus Orban la Tușnad, nu atât ca să deplângă absența Angelei Merkel, cât să arate că, dacă există un continuator legitim al fostei cancelare, acela este el.
Trebuie reținut și că, spunând că războiul nu ar mai fi avut loc, Viktor Orban nu se referea la o prevenire a abuzului de la Moscova, prin întărirea Ucrainei sau printr-o poziționare atât de puternică a Vestului, încât Putin ar fi stat deoparte.
Din contră, Orban s-a referit la recunoașterea statutului de mare putere al Rusiei, la continuarea relației de egalitate cu Putin, la atitudinea docilă în fața pretențiilor Moscovei.
Viktor Orban a repetat retorica Kremlinului și nu a făcut-o la Budapesta, deja cucerită, ci în România, o țară care, în pofida calității politice și morale îndoielnice a conducătorilor ei, nu a luat drumul iliberalismului și nu a sabotat Uniunea Europeană din interior. Accidentele de traseu, cum a fost Liviu Dragnea și cum pare acum regimul lui Klaus Iohannis, nu au influențat aderența românilor la Uniunea Europeană.
