Dragos Dragoteanu, Euroest Invest: Vise si visuri imobiliare: „E numai de vânzare, nu şi de cumpărat”
Intre a vinde un imobil si a fi cumparat este un vis. Un proces care incepe intr-un punct si se incheie mai devreme, mai tarziu sau… dureaza multi ani de zile. Visul acesta devine realitate in momentul in care cumparatorul are un act de transfer de proprietate pe numele lui, iar vanzatorul are banii in cont.
Recent, mergand intr-o zona cu diverse spatii comerciale si rezidentiale, am auzit cea mai buna caracterizare a pietei imobiliare din acest moment. Maxima respectiva nu-mi apartine si o cititi in titlu. Nimic nu poate reflecta mai bine ceea ce se intampla acum in acest domeniu decat ”sloganul” respectiv.
Ca sa fie mai clar… Si eu am ceva pus la vanzare. Daca as fi un om incorect sau irational, as incerca sa manipulez opinia publica activa sau interesata de acest domeniu. Nu ar fi nici etic, nici o dovada de profesionalism. Ca sa simplific, daca o persoana imi spune ca imobiliarele au un trend crescator (sper sa nu mai gasiti si oligofreni care spun ca suntem intr-un boom imobiliar!) inseamna ca nu poate sa accepte ceea ce se intampla in realitate, ca sa fiu elegant.
E simplu sa scoti la vanzare un imobil (apartament, casa sau teren). Dai un anunt, doua, zece, pui un banner sau un afis la fereastra sau pe gard, mai vorbesti cu cativa agenti sau oferi exclusivitate unui broker imobiliar, care se ocupa prioritar de tine si presteaza acest serviciu. Problema serioasa tine de pretul la care initiezi acest demers de lichidizare a unei proprietati. Si aici, dupa parerea mea, ajungem la 3 variante:
1. scoti proprietatea la vanzare, doar ca sa te afli in treaba. Mai precis, nu iti trebuie bani, nu ai nicio presiune financiara si, din prea mult timp liber, arunci pe piata un pret ca sa fie. Daca vine vreun nebun sau vreun inconstient (mai greu sa gasesti asemenea ”exemplare” acum), ai o sansa la un milion sa vinzi la pretul pe care ti-ai propus sa-l incasezi. Aici consider ca se incadreaza minimum 50% din cei care spun ca au ceva ”la vanzare”. Acestia se cred un fel de jolly-jokeri si considera ca le stiu pe toate in acest domeniu. Nimic nu e mai greu decat sa convingi un astfel de ”guru” imobiliar sa-si schimbe perspectiva. Practic, sa revina cu piciorele pe pamant. Cine are timp sa astepte si nu-si doreste decat sa ceara se incadreaza perfect in aceasta categorie;
2. oferi un imobil de orice tip (comercial sau rezidential), numai ca sa mai iei pulsul pietei. Nu ai vrea sa vinzi, dar, totusi, daca se iveste o oportunitate ai fi tentat sa ”renunti” la acel imobil, de parca ai face o favoare unui cumparator si l-ai da degeaba. In acest caz, in opinia mea, se regasesc cel putin 30% dintre comerciantii de imobile, care isi doresc un pret aproape imposibil de acceptat de un cumparator avizat. E ca si cum vrei sa vinzi ceva scump din poza si un potential cumparator ar fi doritor sa cumpere fara sa vada produsul oferit si te crede pe cuvant.
