Ne ducem spre o criză devastatoare a datoriei publice cu împrumuturi amețitoare, habar nu avem cu ce ne încălzim la iarnă, uleiul se ia la întrecere cu caviarul, proiectele legilor educației sunt o nenorocire, Guvernul mai jupoaie o piele de pe contribuabilul captiv ca să aibă cu ce plăti salariile “proștilor” care nu reușesc să ia concursuri nici cu subiectele servite dinainte. Despre justiție, după ce “Dragnea la pușcărie” s-a consumat, nu mai vorbește nimeni.
Pe scurt, ne cade țara în cap. Ăst’ timp, o mare parte din această țară în picaj are o singură grijă: ce a debitat un oarecare despre niște vergeturi, țâțe și buci? Grijă pe toate tonurile, de la replici pline de țâfnă despre originea nobilă a propriilor vergeturi, la bășcălie, până la savantlâcuri.
Am ajuns ca un ministru din Guvernul României să îi răspundă unui nima’n drum. Sigur, ministrul este băgătoarea capului în toate pozele, Gabriela Firea, dar până una-alta este ministru și cară funcția după ea în orice reacție.
Unii au aplaudat-o, alții au început să analizeze mai departe: dar când a zis de copiii lui Iohannis?
Nu dezbatem inutilitatea ministerului dnei Firea, felul în care aruncă banii pe proiecte halucinante precum garanții de stat pentru mașini luate pe credit, trusouri de sugari sau inseminare în vitro împotriva regulilor medicale. Dar dezbatem frenetic răspunsul ministresei Firea pentru un oarecare nima’n drum.
Și în timpul astă, cum spuneam, țara ne cade în cap, uneori la propriu cu câte un pod. Nu vă supărați, suntem zdraveni la mansardă? Întreb pentru un prieten, ultimul om din România care în pofida imensei publicități nu a aflat că pe lumea asta există un viețuitor pe nume Buhnici preocupat de vergeturi, țâțe și buci.
Mi-am propus să nu scriu despre această isterie națională sperând că se va stinge rapid. Dar am ajuns la exasperare. Deci cine dracu’ e Buhnici? Who the f… is Buhnici?
Pe scurt, un mârlan care a emis o mârlănie în spațiul public, așa cum o mârlancă emite același gen de mârlanii de ani de zile și haite de mârlani o urmăresc cu sfințenie.
Cei care îl urmăreau deja pe mârlan pentru genul lui de analize tehnice și “green” și s-au întâlnit cu declarația în cauză puteau avea două tipuri de reacții. Mârlanilor le-a plăcut și au căpătat un motiv în plus să îi rămână fideli. Cei dezgustați l-au abandonat.
Ce a reușit scandalul ăsta imens? Mii de alți mârlani care nu știau că există mârlanul „influencer” au aflat! Și se vor duce spre el cu entuziasm.
Vrem să luptăm cu mârlănia? Cu clișeele? Cu bullying-ul? Vrem ca fetele să nu mai fie atât de dependente emoțional de reacțiile la aspectul lor? E legitim să o facem. Dar bătălia nu se duce făcând publicitate unui mârlan, ci se face cu educație. Adică exact ceea ce nu interesează pe mai nimeni în țara asta.
Păi da,
