De la minora cu piele întinsă la societatea care se spală pe mâini: merită să vorbim despre ce aruncă „influencerii” turmelor?
Un personaj care a ocupat social media și care a devenit preferatul campaniilor de comunicare, influencerul pare a fi în strânsă dependență cu societatea asupra căreia are influență. Altfel spus, dacă influencerul vehiculează mediocrități și inepții, de tipul recentei „minore cu pielea întinsă”, atunci și publicul pe care îl are are receptori potriviți acestor mesaje.
E un adevăr sau mai degrabă un dezechilibru provocat tocmai de eschivarea de la teme facile, nu sunt de nasul nostru dezbaterile pe teme atât de mici?
Tema aceasta a imposturii și a mediocrității publice din România este departe însă de a fi una minoră. De multe ori, prim-planul este ocupat de astfel de personaje zgomotoase, al căror avantaj este dat tocmai de capacitatea de a face cât mai mult zgomot, având cât mai puțină cunoaștere. E asta o oglindire automată a societății și a nivelului ei cultural, așa cum suntem tentați să spunem, sau mai degrabă o eschivare a celorlalți, cei care echivalează patriotismul cu profesia bine făcută și care nu vor să fi târâți în astfel de dezbateri ieftine?
În fond, trebuie să vorbim despre un personaj ca domnul B., cel care se prezintă drept jurnalist și vlogger și, de la înălțimea seducției pe care crede că o exercită, aruncă în arenă o temă de minorat, cum este aceea a vergeturilor și celulitei? Nu contribuim mai degrabă la zgomot mestecând această temă? Nu-l facem și mai cunoscut, nu va fi și mai satisfăcut publicul acela format din grobieni care abia așteaptă să mai spună cineva lucruri puternice, direct? Nu mai bine îl ignorăm și vorbim despre lucruri cu adevărat importante: război, criză economică, noile legi ale educației? Oricum, cine îl crede și urmează e din același aluat cu el și nu poți avea pretenția ca un Pleșu, de pildă, sau un Mircea Miclea, să spargă bula domnului B.!
Cred că aici e o capcană, care pleacă de la ipoteza că publicul vizat de astfel de declarații – și nu putem exclude că ele nu au avut o miză de PR – atât poate, e format din oameni abrutizați, cu inteligență limitată și/sau simț moral castrat. O turmă care stă pe margine și râde cu hohote grotești când aude că o femeie arată bine dacă pare minoră și că femeia cu trup ieșit din patul instagramabil al lui Procust nu are ce căuta pe plajă. Un studiu făcut acum câțiva ani de un institut francez arăta cât de perfidă este automanipularea în jocul căreia cad jurnaliștii, proiectând un portret-robot fals(ificat) al publicului.
Dacă tu crezi că publicul este grobian și prost educat, atunci îi livrezi conținut pe măsură și asta înseamnă că ai avut succes? Sau îi arăți teme care depășesc umbrele de pe pereții peșterii?
În cazul nostru, mulți dintre cei care citeau diverse știri din domeniul IT scrise le domnul B. sau ascultau un podcast la care au fost invitate personaje cât se poate de onorabile nu intră în categoria publicului captiv,
