Este politica privind accesul la avort o dezbatere pentru România? Nișa lui Mihail Neamțu

Decizia Curții Supreme a Statelor Unite de a nu mai considera dreptul la avort unul protejat de Constituție și astfel garantat federal a readus în prim-plan o temă traumatică pentru România și generațiile de copii care fie s-au născut nedoriți, fie au crescut fără mama moartă din cauza unui avort făcut în condiții improprii.

E momentul ca România să reia dezbaterea sau e mai degrabă o temă care face zgomot și divide, așa cum a demonstrat-o agresivitatea lui Mihail Neamțu, unul dintre autoproclamații lideri de opinie ai conservatorismului radical românesc?

În primele luni ale anului 1990, întreaga lume trăia un șoc văzând imaginile din orfelinatele românești. Erau acolo mai mult de 100.000 de copii, cei mai mulți subnutriți, abrutizați, o parte considerabilă dintre ei decreței, adică rezultat al Decretului 770/1966, una dintre măsurile prin care dictatorul Nicolae Ceaușescu punea în operă un proces sinistru de dezumanizare a României. Și această dezumanizare se petrecea tocmai prin venirea pe lume la cincinal, cât își propusese regimul să crească natalitatea. Ce a crescut colosal a fost însă mortalitatea maternă. Mii de femei și-au pierdut viața pe mese insalubre, în garaj, cabinete medicale improvizate sau dându-se pe mâna unor leacuri nemedicale, menite să oprească o sarcină din dezvoltare.

Sursa: MORTALITATEA MATERNA
INSTITUTUL NATIONAL pentru
SANATATEA MAMEI si COPILULUI
’’Alessandrescu – Rusescu”

În 1989, rata mortalității materne era 169,7 de decese ale mamelor, la suta de mii de născuți, una dintre cauzele majore fiind avortul în condiții nemedicale. În 1995, rata mortalității materne scăzuse la 47,8, raportat la 100.000 de copii născuți.

Totuși, în pofida scăderii numărului, România s-a menținut constant în ultimii ani în topul mortalității materne din Europa, în principal din cauza riscurilor directe de sănătate ale gravidelor și accesului precar la educație sexuală și de sănătate și apoi la servicii medicale/monitorizarea sarcinii. Multe dintre gravidele în această situație sunt copile minore, care adeseori nasc prematur, într-o țară în care educația sexuală este sabotată.

Mamele minore, consecință a sărăciei educaționale

Cu toate că România a dat sub 5% din numărul total de nașteri din Uniunea Europeană în 2020, aproape 30% din mamele minore (sub 18 ani) din UE provin din țara noastră (8.276, dintr-un total de 29.505), potrivit datelor definitive Eurostat, citate de Organizația Salvați Copiii România.

Procentul este sensibil mai mare în ceea ce privește fetele care au născut până la vârsta de 14 ani: 44,44% dintre acestea sunt din România, care ocupă astfel primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol. În cifre absolute, dintre cele 1.645 de fete cu vârsta între 10 și 14 ani, devenite mame în 2020 în statele membre, 731 sunt românce.

Multe fete, cu precădere din zonele rurale defavorizate, recurg la auto-medicaţie în timpul sarcinii și nu ajung la medic pentru monitorizarea adecvatӑ a sarcinii, explică specialiștii Salvați Copiii România. De altfel, datele Federației Naționale a Asociațiilor Medicilor de Familie arată că 53% din localitățile din România nu au deloc medic de familie sau nu au suficienți medici de familie.

 » Citește în continuare articolul