În criza energetică România stă pe termen mediu și lung mult mai bine ca Ungaria. Ungaria, deși are acum acces la gaz rusesc ieftin, se află în situația de a căuta soluții alternative la gazul rus, ca toată lumea de altfel.
Dacă Putin va opri livrările de gaz către Europa, va continua să alimenteze Serbia prin conducta care traversează Bulgaria și prin urmare Ungaria ar avea acces la gaz. Dar dacă Europa va rămâne fără gaz, nici Ungaria nu se va simți bine. Deocamdată UE a acceptat poziția Ungariei în ce privește petrolul rusesc pentru că nu este vorba de vreo cantitate importantă și Putin nu câștigă foarte mult din acest negoț. Dar dacă Germania a declarat că va renunța anul acesta la gazul rusesc se va uita cu ochi ne-binevoitori la Viktor Orban, dacă acesta va mai boicota mult embargoul.
Deci Ungaria va fi nevoită să caute resurse alternative pentru a-și securiza economia. Că ele vor veni din Kazahstan sau din terminalul de gaz lichefiat din Grecia, totuna, pentru Ungaria este important ca să se asigure că prin BRUA poate primi gazul de care are nevoie. Deci pentru Ungaria este foarte important ca interconectorul dintre cele două țări să-și mărească fluxul de gaz la capacitatea de care ea are nevoie.
Asta înseamnă că Ungaria are nevoie de România pentru a putea să-și asigure securitatea energetică. Ce oferă în schimbul bunăvoinței României? În linii mari, liniște socială în Transilvania.
Proiectul BRUA s-a oprit la granița cu Ungaria din cauza părții maghiare care n-a mai dorit să se interconecteze și cu Austria și mai mult decât atât a vrut să înmagazineze gazele din Marea Neagră ca să le negustorească cum crede mai apoi. Cu alte cuvinte a vrut ce nu i se cuvenea, a vrut să păcălească România și Austria.
Ca atare, corect ar fi fost ca România să spună da, vom crește capacitatea interconectorului dacă proiectul BRUA va continua așa cum s-a stabilit anterior de către UE și părțile implicate în proiect. Dar România nu s-a gândit la șantaj economic și știe bine că pe viitor UE va obliga Ungaria să ducă proiectul la capăt. Iar România, prin vocea ministrului său de Externe, a spus da.
Ce a primit în schimb? Promisiuni, nimic mai mult, nimic concret.
Vizitele lui Viktor Orban în maghiarime nu vor mai fi însoțite de tam-tam-ul naționalist de care am avut parte până acum. Frumos, dar…
Ultimul scandal pe această temă a fost vizita „privată” a președintei decorative a Ungariei, care nu a avut decența de a se comporta ca un președinte de stat aflat pe teritoriul altui stat, ci ca o membră a unui partid naționalist și revanșard, având grijă mai mult de umorile iscate de mult hulitul tratat de la Trianon decât de uzanțele diplomatice.
Ce garanții avem că Viktor Orban, cel ce întreține această marotă în sânul comunității maghiare de la noi,
» Citește în continuare articolul
