Disputa care răvășește de câteva zile spațiul online, pornită de la anunțul unui local bucureștean referitor la anumite limite în comportamantul copiilor, are cu mult mai multe semnificații decât simpla discuție despre anunțul în sine.
Discuția profundă, și deloc futilă, cred că este despre drepturi și limitele lor, adică una dintre primele lecții pe care ar trebui să le-o predam copiilor.
Ceea ce transmite anunțul localului respectiv în mod normal ar trebui să fie inutil. Așa cum inutile ar trebui să fie anunțurile din toalete despre folosirea periei de WC. Educația ar trebui să le presupună implicit.
„Prietenos cu copiii” nu înseamnă să tolerezi ceea ce explică reprezentanții localului că a dus la poziționarea lor.
Este absolut normal ca atunci când te duci într-un loc public să ai obligația că tu, copilul tău minor pentru care răspunzi legal, câinele tău pentu care, la fel, răspunzi legal, să nu provoace niciun fel de neplăcere celor din jur.
Există oameni cărora nu le plac copiii sau, mai precis, manifestările lor. Care nu găsesc nimic amuzant în țipetele, agitația, prostiile făcute aceștia. Și daca nu le doresc, este dreptul lor să nu fie expuși la ele cât timp stau la masa lor cu mâncarea lor în față.
Dreptul părinților de a veni cu copilul în locuri publice se termină unde începe dreptul celorlalți oameni din acele locuri publice de a nu fi deranjați fonic sau în orice alt fel. Unii poate au copii acasă, unde i-au lăsat tocmai pentru a petrece câteva ore cu adevărat liniștite. Puține lucruri sunt mai enervate decât să fugi un pic de ai tăi și să fii nevoit să-i suporți pe ai altuia.
Dar așa sunt copiii, trebuie înțeleși, sună replica standard. Nu, nu trebuie. Pot fi înțeleși de cine are această capacitate/dorință.
Dar nu trebuie. Și dacă părintele nu poate fi sigur că un copil nu deranjează în jur, nu ar trebui să iasă cu el în oraș sau să iasă numai în acele locuri destinate copiilor.
Cum?
Până la o anumită vârstă nu se poate. Nu, nu cred că ai ce caută la cârciumă/concert/mall/film/expoziție cu un copil-pampers. Riscul că el să deranjeze, inclusiv pentru că la rândul sau e deranajat de ambientul indecvat, e imens.
Dacă ai decis să ai copii, ai asumat și sacrificiile care vin cu ei. Am trei copii și ani de zile am renunțat la o mulțime de invitații când nu am avut cu cine să-i las acasă, pentru că nu am conceput să mă duc cu copil/copii mici care să deranjeze.
Ar trebui să fie clar că un copil nu e al comunității, ci al părintelui, singurul și responsabil de el și obligat să-l suporte.
De la vârsta când poate începe educația, totul depinde de ea. Trăim o vreme a răzgâielii totale, în care diverși guru predică, cu mult succes din păcate,
