PwC România: Acordul de Restructurare, noul instrument de prevenire a insolvenţei, în curs de a fi introdus prin ultimele modificări ale Legii 85/2014
Acordul de Restructurare, noul instrument de prevenire a insolventei, va fi pus la dispoziţia companiilor aflate într-o stare de dificultate, în vederea depăşirii acesteia şi a evitării insolvenţei, într-un cadru ordonat şi reglementat de Legea nr. 85/2014.
România este în curs de a finaliza procedurile de legiferare, prin modificările care au fost aduse recent Legii nr. 85/2014, având ca scop revizuirea cadrelor de prevenire a insolvenţei şi introducerea unui nou instrument de restructurare preventivă pentru companiile aflate în dificultate, respectiv aşa numitul Acord de Restructurare.
La baza Proiectului de Lege, iniţiat de către Ministerul Justiţiei, şi aprobat recent în Parlamentul României (fiind în curs de promulgare de către Preşedinte), s-a aflat Directiva Europeană în domeniul Restructurării şi Insolvenţei nr. 2019/ 1023, al cărui scop principal l-a reprezentat “nivelarea” diferenţelor legislative dintre statele membre UE cu privire la gama de proceduri de prevenire a insolvenţei disponibile debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pentru a-şi putea restructura afacerile şi a evita o eventuală procedură de insolvenţă, de o manieră mult mai eficientă şi cu şanse mai ridicate de reuşită decât cu instrumentele existente.
Acordul de restructurare, care ar urma să fie procedura de prevenire a insolvenţei cu cel mai înalt grad de confidenţialitate, este un instrument de mult aşteptat, atât de către comunitatea de practicieni, cât şi de debitorii şi creditorii care ar dori să-şi poată restructura, într-un cadru organizat, dar în afara unei proceduri de insolvenţă, obligaţiile care ameninţă stabilitatea financiară a unei societăţi debitoare cu şanse reale de redresare.
Astfel, deşi până în prezent, în România, insolvenţa a reprezentat principala modalitate de reorganizare, totuşi aceasta este o procedură de salvare a debitorilor de ultimă instanţă, eminamente judiciară şi care, în general, este distrugătoare de valoare, având un grad semnificativ mai redus de recuperare a creanţelor şi costuri de administrare mai mari (corelate în mod direct cu nivelul de complexitate mai ridicat al acesteia).
Origine
Directiva Europeană în domeniul restructurării a încercat să adreseze cel puţin două elemente neunitare observate în practică şi în cadrele de restructurare de la nivelul ţărilor membre, respectiv anumite diferenţe care conduceau la nedoritul fenomen de “forum shopping” (i.e. căutarea jurisdicţiei mai favorabile de către părţile implicate în procedură).
Primul a fost acela că s-a constatat că unele state fie nu au implementate în legislaţia naţională anumite proceduri eficiente de restructurare preventivă, fie deşi acestea existau, sub diferite forme, erau foarte “formaliste” şi cu un grad redus de eficienţă şi utilizare.
Al doilea a fost diferenţa între relativa “ineficienţă” a procedurilor de restructurare de la nivelul Europei continentale, faţă de eficienţa mai ridicată şi funcţionalitatea cadrului de restructurare preventivă din legislaţia Regatului Unit (UK), cum ar fi aşa numita “Scheme of Arrangement”.
Aceasta reprezintă un cadru de restructurare, atât financiară cât şi operaţională, care permite companiilor care au acumulat un volum al datoriilor ce ar putea deveni o ameninţare la adresa capacităţii de rambursare a acestora şi a continuării normale a activităţii,
» Citește în continuare articolul
