Aproape toți discutăm despre războiul din Ucraina și este normal să fie așa. Mulți facem predicții despre cum și când se va încheia. Formulăm diverse scenarii și anticipăm „victorii” sau „înfrângeri”, de o parte sau de cealaltă.
Interesul public pentru deznodământul invaziei rusești în Ucraina este firesc și este enorm, mai ales în regiunea noastră. De acest deznodământ va depinde în mare măsură cum va arăta Europa în deceniile următoare și implicit cum va fi viața noastră – garanțiile de securitate, influența politică și economică a Puterii Alfa (care o fi aceea, la final), tipul și costul energiei utilizate, tehnologia, valorile guvernării și stilul de viață al societății, libertățile, apartenența civilizațională la un set de convingeri și practici sau la altul, deschiderea și mobilitatea de care ne vom bucura sau nu, toate acestea și multe altele depind de victoria sau înfrângerea în Războiul lui Putin asupra ordinii de securitate europene post-1991.
Dar, dincolo de aceste scenarii și previziuni, ce înseamnă, concret, victorie și înfrângere?
Uitați de imaginile de manual, cele din 1945, cu sinuciderea lui Hitler în buncăr, zdrobirea agresorilor și capitularea Germaniei naziste! Nu va fi așa simplu și clar. Uitați și de cele din 1989, cu dărâmarea Zidului Berlinului sau de cele din decembrie 1991, cu steagul roșu al URSS coborât pentru ultima oară de pe Kremlin! S-ar putea să ne lipsească astfel de imagini și simboluri limpezi ale victoriei și înfrângerii.
În acest război, niciuna din cele două părți nu va capitula și nu va dispărea. Așa cum am explicat într-o analiză de acum câteva luni, la finalul războiului, toți se vor declara „învingători”, chiar dacă, la o privire mai atentă, vom înțelege că nu este neapărat adevărat.
Mai important decât cine va câștiga războiul, în sensul dat de raportul de forțe de pe front la momentul opririi luptelor, va fi cine va câștiga pacea. Acela va fi rezultatul ultim, definitiv și esențial al confruntării, în funcție de care vom putea aprecia cine a câștigat și cine a pierdut și în funcție de care se vor bucura sau vor avea costuri de suportat generațiile care vin.
Discursul politic triumfalist al celor două părți la finalul luptelor va fi una, realitatea despre câștiguri și pierderi va fi alta.
Va exista cu siguranță victorie și înfrângere, dar nu în sensul tradițional al capitulării, ci într-un înțeles mai profund și mai subtil, decriptat prin analize nuanțate și sofisticate, care vor ține seama de mai mulți indicatori, de realități complexe și de perspective multidimensionale pe termen scurt, mediu și lung.
Nimeni nu va flutura steagul alb și nimeni nu va defila prin capitala celuilalt stat. Ar fi prea simplu să judecăm în funcție de aceste simboluri clare și puternice ale războaielor din secolele trecute.
Acum trăim într-o lume mult mai înșelătoare, a nuanțelor și iluziilor, a comunicării care distorsionează, a albului care este negru și negrului care este alb pe hârtia pe care sunt scrise discursurile politice și a multitudinii tonurilor de gri ale realității,
