Singurul analist din România care a prevazut izbucnirea războiului, într-o opinie publicată în Ziarul Financiar în noiembrie 2018. Florin Luca, economistul şef al CEC Bank: „Va curge sânge?”
Duminica, 11 noiembrie 2018, s-au comemorat la Paris 100 de ani de la sfarsitul celui mai sangeros conflict pe care l-a avut umanitatea: Primul Razboi Mondial. Acest razboi a adus cateva momente cruciale in Istoria Umanitatii: sfarsitul imperiilor europene, aparitia Uniunii Sovietice si intrarea Statelor Unite in liga Marilor Puteri Globale. Dincolo de declaratiile pacifiste si geografia scaunelor ocupate la acest eveniment, liderii lumii doresc sa formalizeze ceea ce stim de ceva vreme: o lupta pentru pentru suprematia mondiala este in curs, NIMIC din ceea consideram a fi pilonii pacii Europei din ultimii 70 ani nu mai este garantat, pericolul izbuncnirii celui de-al Treilea Razboi Mondial este mai mare ca oricand. Aceasta idee are multe argumente, iar grila de decriptare a lor se sprijina pe lectiile istoriei, dedesubturile ciclurilor economice lungi si situatia actuala a Planetei.
Istoria ne arata ca principala sursa a expansiunii economice hegemeonice sunt razboaiele. Intotdeauna, la scara istoriei, razboaiele au asigurat suprematia economica a unui stat sau a unei aliante si nu invers. Imperiul Roman, Sfantul Imperiu Roman de Neam German, Imperiul Britanic, Imperiul Francez, Rusia, China, Japonia, Statele Unite si-au asigurat mai intai hegemonia militara peste continente si dupa aceea au creat institutii si piete ce le-au permis sa-si asigure suprematia economica. In mod evident, la baza a existat intodeauna o masa critica de capital acumulat ce le-a permis finantarea si dezvoltarea unor armate performante. Pregatirile razboaielor si razboaiele in sine cresc foarte mult cererea de echipamente militare. Aceasta cerere stimuleaza productia, dar urgenta face ca guvernele sa fie putin atente cu echilibrul finantelor publice. Sfarsitul razboiului impune dupa aceea o reechilibrare macroeconomica si financiara generata de noul hegemon.
Foarte multi economisti, ca dealtfel majoritatea oamenilor, nu accepta sa priveasca efectele ciclurilor economice lungi, ce ne afecteaza pe toti. Oarecum ii inteleg… Putini sunt cei care doresc sa priveasca economia cu smerenia cuvenita si ideea ca oamenii, la nivel individual, dar si colectiv, sunt plimbati de valul istoriei precum frunzele de care se dezvlesc toamna copacii. Stiind ca economia nu este o stiinta exacta, multi experti o trateaza ca si cum ar fi. De aici si siguranta de sine si uneori aroganta… Studierea pe termen lung a evolutiei economiei, produsului intern brut, inflatiei, modificarilor structurale importante generate de evolutiile demografice, progreselor tehnologice sau bulversarilor politice, sociale si religioase ne obliga insa la o reflectie pe termen lung.
Plecand de la aceste elemente, o prima concluzie a unei astfel de reflectii arata ca exista o legatura intima intre evolutiile istorico-economice, nivelul de viata al unei societati si raporturile ce se definesc intre state, inclusiv razboaiele. Asa se pot identifica ciclurile hegemonice. Avand o durata de aproximativ 100-150 de ani, ciclurile hegemonice se identifica prin aparitia unei puteri dominante dupa o lunga perioada de razboaie (20-30 de ani) ce legitimeaza o noua ordine mondiala. Aceste razboaie apar in general intr-un context foarte precis: in absenta unui lider, a unui „jandarm” capabil sa arbitreze si sa impuna o anumita „disciplina” in raporturile dintre state,
