Ministrul Educației este un bun constatator. A constatat doct problemele mari care există în privința corecturii la examenele naționale. După care a promovat mediocritatea ca soluție.
La Bacalaureat, din 49.000 de note contestate, doar 2.700 nu au fost modificate. Restul au fost mărite sau micșorate în unele cazuri chiar semnificativ. La Evaluarea Națională, din 21.800 de cotestații, 90% au dus la modificarea notei. Deci numai 10% din notele contestate au fost corecte.
Acesta este însă doar vârful aisbergului. Pentru că au contestat doar cei care și-au asumat și riscul unei scăderi de de notă. Unii nu au avut curaj, alții și-au făcut cruce pentru o notă mai mare decât așteptările și poate peste valoarea reală a tezei.
Deci notele necontestate nu sunt neapărat corecte. Ba aș zice că este foarte probabil ca proporția notelor greșite necontestate să fie egală cu aceea pe care o vedem în cazul celor contestate.
În conditi normale, da, este poate firesc ca acela care contestă să se poate trezi și cu o notă mai mică. Și prin condiții normale înțeleg un procent inversat al admiterii contestațiilor, adică modificarea notei să fie o excepție, nu regula. Asta ar însemna prezumția unei note inițiale corecte.
Dar rezultatul contestațiilor arată că prezumția, bazată pe un procent covârșitor de admiteri, este de notă incorectă.
Deci elevul poate avea încredere că nota pe care a primit-o e corectă? 90% NU. Dar dacă mai vrea o verificare, riscul este numai al lui, adică riscul unei note mai mici în care de ce ar avea mai multă încredere? Dacă prima notă era totuși cea corectă?
Ministrul constată, candidații rămân cu riscul, neîncrederea și frustrarea. Iar notele acestea nu sunt de palmares decât în cazul celor pentru care Bacalaureatul nu contează ca notă de admitere la facultate. Pentru restul înseamnă nota de admitere în liceu/facultate.
Ce lecție le predă școala copiilor? A nesiguranței, a incorectitudinii, a arbitrariului. Și apoi ne mirăm că pleacă pe capete, în general cei mai buni, unde văd cu ochii și nu se mai întorc în țara unde nici măcar siguranța că au fost corect notați la bac nu o au.
Ministrul constată și promite măsuri severe. Așa, și? În locul celor eliminați vor veni alții la fel, pentru că problema e structurală.
Pe de-o parte, sistemul românesc de educație nu are o standardizare a evaluării. În loc să facă teze naționale, ministrul a scos tezele cu totul. E mai simplu.
În loc să lucreze intens cu profesorii sistemul de notare, le-a dat mână liberă totală să facă ce vor după cum poate fiecare. În loc să tindă spre o egalizare a modalității de evaluare, dl ministru elimină aproape cu totul reperele.
Și, mai mult decât atât, accentuează diferențele, intenționând să elimine notele din școală din nota de admitere la licee. O admitere pe care fiecare liceu să o poată organiza fix după cum îl taie capul,
