Războiul a ajuns la faza unui triunghi cu trei perdanți majori UE – Ucraina – Rusia și, cel mai grav, fără nicio soluție realistă de ieșire, cel puțin nu în acest moment. O capcană perfectă cu efecte imprevizibile și incalculabile dacă toamna ne va prinde în aceeași situație, ceea ce e greu de evitat pe datele din acest moment.
Presa germană scrie ceea ce anticipam înainte de desantul european de la Kiev. Cei trei lideri UE – Macron, Draghi și Scholz (plus Iohannis la remorcă) – s-ar fi dus împreună și pentru a-i cere lui Zelenski să negocieze cu Rusia. Și viteza aderării ar putea fi recompensa pentru accept.
De ce pare vital necesară pentru UE această negociere? Europa se scufundă în criză economică și socială. Sunt tot mai multe proteste, tot mai multă frustrare, tot mai puțină empatie pentru criza ucraineană.
Toți cei trei lideri conduc, de altfel, țări profund dependente de gazul rusesc, și în care majoritatea populației preferă pacea dreptății și consideră că războiul ocupă prea multă atenție în fața problemelor interne.
Deși e vară, deci problema energiei e la cote reduse, occidentalii trebuie să accepte restrângeri, de exemplu la folosirea aerului condiționat, ceea pentru popoare neobișnuite cu lipsurile e foarte greu de digerat. Din toamnă, la iarnă, aceste probleme vor fi tot mai greu de suportat și vor provoca tensiuni tot mai mari.
Macron a pierdut majoritatea parlamentară și din acest motiv, iar Franța este în criză politică. Restul știu că pot urma.
În plus, criza alimentară care se profilează chiar dramatic în Africa ar putea genera noi fluxuri de refugiați către Europa.
Dar ce ar fi de negociat între Rusia și Ucraina? Greu!
Din păcate, s-a ajuns atât de departe încât nu prea există variante de win-win. Nu prea mai există decât varianta în care unul învinge și unul este înfrânt.
Putin nu este într-o situație fericită, oricât de mult bravează. Da, militar încă domină, populația este obișnuită cu rezistența stoică, propaganda e la turație maximă.
Dar ca să împingă Europa în haos trebuie să reducă livrările de gaz, deci să-și mai reducă singur principala sursă de finanțare rămasă în condițiile sancțiunilor. În plus, împinge Europa să-și găsească alte surse de aprovizionare.
Intern, războiul de uzură în care a eșuat „operațiunea specială”, care trebuia să se termine în câteva zile, nu îi folosește deloc. Și este conștient că va rămâne proscrisul mondial.
În aceste condiții, nici să vrea, nu poate opri ostilitățile fără o cucerire teritorială substanțială, nu doar Crimeea. Doar așa poate face acceptabil prețul plătit de Rusia până acum și de acum înainte. Dacă va accepta pace fără cucerire, va fi devorat intern ca un înfrânt.
De partea cealaltă, Ucraina este mai îndârjită ca niciodată. O renunțare la teritorii ar transforma pacea în înfrângere și în irosire a vieților pierdute. Nici să vrea, nu cred că Zelelnski poate vinde asemenea cedări propriului popor.
