Adrian Vasilescu, BNR: Miza politicii monetare: calmarea inflaţiei şi evitarea recesiunii (I)

„The Economist“, în ediţia de duminică, îşi atenţiona cititorii  că „norii se adună deasupra economiilor aproape peste tot“. Comentând că  este greu de descifrat ce îngrijorează mai mult – preţurile care nu se mai opresc din creştere sau perspectiva recesiunii…

Aceasta este starea lumii, în raport cu dezordinea preţurilor de consum, în vara lui 2022. După ce atât  Rezervele Federale cât şi Banca Centrală Europeană mizaseră cu aplomb, de-a lungul întregului an 2021 şi în primele două luni din anul curent, că inflaţia este tranzitorie şi că va reveni în matca de 2 la sută în 2023. Ambele bănci centrale şi-au recunoscut eroarea. Şi, începând din martie, au luat în braţe un obiectiv de maxim interes pentru întreaga lume: să reducă inflaţia şi, în acelaşi timp, să evite recesiunea.

Este normal, în atare împrejurări, ca Banca Naţională a României să-şi definească  strategiile şi să ia decizii, analizând ce fac şi celelalte bănci centrale din lume. Şi cu deosebire Fed şi BCE. Pentru a judeca, în oglindă, mişcările lor şi pe ale noastre. Când BNR, în dezbateri publice interne, era acuzată de conservatorism pentru decalajul semnificativ între dobânda noastră directoare, menţinută după 2015 între 2,50 şi 1,25 la sută, şi dobânzile marilor bănci, care coborâseră până la zero, răspunsul nu a fost de circumstanţă. Dimpotrivă, a fost unul profund şi explicit, ce a rezultat din organizarea mai multor dezbateri în care s-au pronunţat voci dintre cele mai prestigioase din mediul bancar şi din cel academic. Publicul a înţeles că dobânda directoare a BNR, fie că urcă, fie că scade, este rezultatul unei decizii ce are la bază mai mulţi factori. Dar că, în toate împrejurările, cele dintâi luate în seamă sunt semnalele date de inflaţie. Pentru că noi, în România, am tot avut inflaţie după inflaţie.

Fed şi BCE, după mulţi ani cu inflaţii modice, s-au repezit să reducă dobânzile la zero. Iar ca să poată menţine ratele scăzute şi, totodată, să asigure circulaţia banilor în economie, au trecut la cumpărări masive de obligaţiuni. Operaţiuni ce au fost intensificate începând din primăvara lui 2020. Inflaţia rampantă din 2022 a impus însă răzgândiri dramatice. Timpul dilemelor a trecut. Acum e timpul loviturilor decisive date inflaţiei.

BNR, care luptă cu actuala inflaţie în condiţii diferite de ale marilor bănci centrale, a fost forţată în urmă cu cinci ani să-si organizeze o repetiţie generală. În octombrie 2017, după trei trimestre cu inflaţie calmă, ne-am trezit pe neaşteptate cu o morişcă a preţurilor produselor energetice. Urmată de scumpiri ale alimentelor, ale  materiilor prime şi de creşteri ale costurilor de producţie. Atunci, ca şi acum, devenise limpede că banca noastră centrală,  dacă ar fi urcat  prea sus dobânda directoare, într-o încercare de a doborî preţurile la energie, la alimentele importate, la materii prime şi costurile de producţie, categoric ar fi făcut mai mult rău decât bine! Inflaţia nu ar fi fost lovită „nici cu o floare“. În schimb, ar fi încetinit creşterea economică până când recesiunea nu ar fi putut să fie evitată.

 » Citește în continuare articolul