Dacă ar fi serioasă, disputa PSD-PNL pe tema fiscalității ar fi prima justificată într-o coaliție, teoretic, stânga-dreapta. Nefiresc este că ea are loc după ce coaliția funcționează deja de luni bune. Cu asemenea chestiuni de fond începe în mod normal negocierea unei coaliții serioase.
Negocierea aceastei coaliții, la fel ca negocierea precedentei, a început și s-a teminat însă cu împărțeala funcțiilor. Și tot în zona aceea sunt acum cele mai mari tensiuni între cele două partide în teritoriu.
Disputa fiscalității nu pare însă una serioasă oricât de multe valuri face ea. Fiecare partid vorbește pentru propriul electorat. PSD arată cum ar vrea el să ia bani de la bogați ca să lea dea săracilor.
Întâi a vorbit despre cota progresivă de impozitare. Am scris de la început că discuția e falsă pentru că ANAF nu are capacitatea de a gestiona un sistem mai complicat decât cel actual. Ar fi urmat așadar un imens scandal al contribuabililor de toate condițiile financiare hăituiți cu declarații pierdute, încurcate, blocate într-un computer care nu comunică decât cu el însuși.
Știind asta, PSD nu avea cum să-și dea singur foc la valiză cu o asemenea modificare. Dar a mimat.
Apoi a abandonat cota progresivă și a revenit la ideea mai veche a taxei de solidaritate, adică un impozit pe cifra de afaceri a marilor firme. Puțin probabil să o introducă cât timp PSD nu are cum să nu știe ce efecte dramatice are să tai găina cu ouă de aur. Marile firme înseamnă locuri de muncă, deci salarii cu impozitele lor, înseamnă diverse forme de consum etc.
Ce efecte că ar avea o asemenea taxă asupra Dacia – Moveni? Și unde mută orice firmă un cost suplimentar? În preț, evident.
Am mai văzut din nou vânturată ideea impozitelor diferențiate pentru pensii speciale, pentru bugetarii cu venituri peste al președintelui, cum sunt judecătorii CCR de exemplu. Deja există decizii CCR care spun că impozitarea diferențiată doar a pensiilor speciale nu e constituțională. Nu este, cu siguranță, nici impozitarea diferențiată a bugetarilor. Ceea ce PSD știe. Deci, din nou, doar propagandă.
Cât despre majorarea impozitului pe proprietăți, ea este fezabilă, chiar facilă, dar prima lovită va fi clientela PSD. Despre „modeștii” lideri social democrați nici nu mai discut.
În timp ce PSD avansează populisme, PNL „se luptă” să le elimine, cu șarje destinate propriului electorat care trebuie să știe de ce pericole îl păzesc liberalii. Deci PSD a vrut, PNL nu l-a lăsat, fiecare punctează unde e interesat.
Probabil că modificări substanțiale ale fiscalității nu vor exista. Cât despre amenințările șefului ANAF, ar trebui o minune că marea ofensivă a Fiscului să livreze mai mult decât plevușcă. Pentru că ANAF nici nu poate mai mult, dar nici nu vrea, pentru că rechinii evazioniști sunt finanțatori ai partidelor.
Pentru audiență, televizunile pun pe ecrane titluri despre coaliția în pericol de rupere și analizează minute în șir o imposibilitate.
