Plec de la următoarele două adnotări: „Înăsprirea politicii monetare de către BNR a ajutat la întărirea anticipaţiilor inflaţioniste!”
„Dinamica PIB-ului arată că economia românească a recuperat bine după pandemie!”
Le-am extras din raportul misiunii FMI, întocmit la finalul unor analize laborioase ale economiei româneşti. Astfel de analize, efectuate anual în temeiul „Consultărilor pe articolul IV”, sunt obligatorii pentru toate statele membre ale Fondului Monetar. Misiunea a prezentat public raportul vinerea trecută, la Bucureşti, într-o conferinţă de presă.
Cele două adnotări nu sunt scoase din vreun context. Pentru că, în raport, nu sunt însoţite de niciun fel de explicaţii. Sunt două accente punctuale – atât! – scrise în stilul laconic, extrem de precis al FMI, cu care noi, în România, ne-am obişnuit de-a lungul celor mai bine de trei decenii de când – din septembrie 1990 şi până azi – acest important for financiar global şi-a trimis aici mai multe serii de misiuni. Mai întâi, la începutul anilor ‘90, ne-au ajutat să lărgim atât cât era posibil corsetul sancţiunilor financiare de după încetarea de plăţi din 1981. Apoi, în împrejurări dintre cele mai diferite, ne-au ajutat să netezim drumurile către economia de piaţă.
Aparent, dar numai aparent, cele două adnotări nu au nicio legătură una cu alta. În prima dintre ele, se subliniază că BNR, al cărui obiectiv fundamental este stabilitatea preţurilor, nu doar că a înăsprit pur şi simplu politica monetară, dar că a făcut-o matematic. Atât cât era necesar pentru a întări stăvilarele ridicate în calea unuia dintre cele mai mari pericole care loveşte în prezent întreaga planetă: inflaţia! În cea de a doua adnotare, legată tot de o temă de stringentă actualitate, creşterea economică, analiştii de la FMI nu nominalizează nicio autoritate din România. Dar e limpede că, dacă economia românească în primul trimestru din acest an nu doar că nu a intrat în recesiunea ce se anunţa ca iminentă, ci a obţinut unul dintre cele mai bune ritmuri de creştere din Europa, un rol l-a avut şi dozajul optim al politicii monetare a BNR, care a sprijinit dinamica PIB-ului. Şi astel, în esenţă, devine relevantă legătura dintre cele două adnotări.
Argumente de necombătut sunt evidenţiate în dezbaterea despre strânsa legătură între creşterea economică şi înăsprirea ori relaxarea politicii monetare. Dezbatere ce, de la începutul acestui an, a devenit tot mai aprinsă în toate marile centre financiare din întreaga lume. Iar calibrarea politicii monetare, care a devenit o mare temă, este la această oră o preocupare ardentă în toate băncile centrale din lume.
De altfel, din primăvara lui 2020, de îndată ce criza globală a sănătăţii publice a început să provoace în serie şi alte crize globale, cu impact în economie şi în relaţiile sociale, băncile centrale din toată lumea au emis semnale prin care înştiinţau toţi factorii interesaţi că vor fi obligate să activeze amortizoarele de riscuri. Ce a urmat? În dezbaterea publică, după numai căteva luni, a fost luată în braţe tema creşterii dobânzilor de politică monetară.
