Înainte de a umbla pe câmpii după vorbele domnului Macron, să facem constatarea de rigoare că domnu’ Putin e deja destul de umilit.
Treaba cu operațiunea specială din Ucraina merge așa de bine că aproape s-a oprit. Ce a cucerit pare a fi maximul pe care-l poate face măreața armată visător împerialistă.
Domnu’ Putin a vrut să împingă NATO cât mai departe de Europa de Est și să smulgă Ucraina din ghearele diabolicei alianțe și s-a trezit cu unități NATO dislocate în ţările baltice, Polonia și România, adică în proximitate.
Din mărețul plan dospit din 2014 încoace, în loc de pâini albe și frumos crescute, au rămas niște lipii subțiri, aproape indigerabile.
Păi dacă neîndeplinirea obiectivelor visate de domnu’ Putin pentru refacerea imperiului rus nu înseamnă umilință, să constatăm că domnul Macron nu prea are sensurile corecte ale termenelor la purtător.
Până la invadarea Ucrainei nimeni nu l-a umilit pe domnu’ Putin, dimpotrivă, i s-a arătat prea mult respect și prea multă teamă, de aia i s-a urcat visul imperialist pravoslavnic la cap și a ajuns în situația de a se fi umilit singur.
Atunci de ce să nu-l umilim pe domnu’ Putin? Adică de ce să punem pe seama noastră realizarea negativă a dumnealui?
Să nu înaintăm pe câmpii, încă nu, trebuie să răspundem mai întâi întrebării care ne-ar desluși câmpia de stepă și lutul de cernoziom: pentru cine a vorbit domnul Macron? Nu cred că s-a dus dumnealui înaintea microfonului și a lansat o idee în eter, precum un guru ieșit din peșteră după o iluminare.
Poate că vorbele au fost aruncate spre Kievul care a aruncat lumea europeană în criză, pentru că președintele ucrainean nu a vrut să renunțe la Crimeea și Donbas și n-a ascultat vocea Franței și Germaniei în rușinosul format Normandia care-l avantaja pe domnu’ Putin.
Poate că asta l-a supărat tare pe domnul Macron, pentru că medierea Parisului a fost un fiasco și nu a putut împiedica invazia care a scumpit gazul.
Privit din acest unghi, domnul Zelenski este vinovat și fraza macroniană se adresează lui. Dacă punem la socoteală și spusele ministrului de Externe francez, cum că Ucraina nu va intra în NATO mai devreme de un deceniu și jumătate, este clar că prin palatul domnului Macron nu prea bate mistralul, ci mai degrabă un vifor siberian.
Domnul Zelenski a stricat ordinea și echilibrul mondial cu naționalismul său, iar Franța trebuie să plătescă acum nota de plată care vine de la Kremlin. Așa că domnu’ Zelenski, ciocu’ mic, nu mai da lecții de moralitate Franței și nu-l mai umili pe domnu’ Putin, că de-aia n-a vrut domnul Macron să viziteze Kievul. Că ne costă pofta dumitale de hărță cu domnu’ Putin aproape cât criza din 2009.
Dacă întoarcem privirea cu 180 de grade, putem presupune că vorbele au fost aruncate și spre vest, peste ocean,
