Cât va mai conta Securitatea
România e singura țară în care planul croit în laboratorul KGB, pus în practică printr-o operațiune de deturnare a voinței poporului, a reușit. Nu e prima dată când Thierry Wolton, unul dintre cei mai acerbi și lucizi investigatori ai totalitarismului comunist, spune asta, dar de fiecare dată rana pe care România vrea să o acopere se reacutizează.
De data asta, concluzia lui Wolton, cât se poate de directă, se leagă de realitatea politică imediată: noul pachet de Legi ale securității naționale, publicat de G4Media, arată tendința de militarizare a statului român și de vulnerabilizare a democrației de la București.
Intenția nu e alta nici dacă breșa de informații a fost creată tocmai pentru a testa reacția societală, din contră: constanţa politicii interne din ultimii doi ani a fost aceea de a uza în așa fel societatea și speranța acesteia (acel „în ce direcție merg lucrurile?” din sondaje), încât capacitatea de reacție civică în cazul unor abuzuri de putere să tindă spre zero.
În situația asta suntem acum, cu regimul Liviu Dragnea înlăturat și, totuși, cu un PSD în creștere, pe fondul dispariției opoziției politice din dezbaterile esențiale ale țării.
Rezultatul pe care l-a obținut Klaus Iohannis fragmentând mai întâi PNL-ul, pentru a readuce PSD la guvernare, este apatia socială. Oamenii nu mai reacționează, protestul pare a-și fi dovedit inutilitatea, de vreme ce lucrurile se petrec, păstrând proporțiile comparației, ca atunci când puterea mai schimbă câte ceva în Rusia, pe modelul descris de Peter Pomeranțev: ies trei, intră alți trei; sistemul se întărește.
Lipsa de transparență în modificarea legilor securității naționale, blocarea unei dezbateri publice reale, manipularea contextului (cu un război la granițe și o criză economică resimțită deja din plin, oamenii nu mai pot avea grija legilor securității naționale), derivele iliberale fac ca discuția despre Securitate să rămână în bagajul de țară.
Foto: Spotmedia.ro – Thierry Wolton, tradus în limba română la Humanitas, e preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident. A scris, printre altele, Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roșu-brun: Răul secolului), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015–2017; trad. rom. O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019), Le négationnisme de gauche, (2019, trad. rom. Negaționismul de stânga, Humanitas 2019).
Iată cum explică Thierry Wolton deturnarea Revoluției de la București, după planul Gorbaciov, într-un interviu acordat tot Spotmedia.ro:
„Ce s-a întâmplat în România era fix ceea ce-și dorea să facă Gorbaciov peste tot în țările din centrul și estul Europei. Nu la el acasă, ci în RDG, Cehoslovacia, Ungaria, peste tot în rest.
Și anume să alunge vechea gardă, Honecker, Ceaușescu, pe vechii zbiri,