În timp ce noi aruncăm cu pietre în sistemul educaţional românesc, profesorii din SUA caută „cu lupa” studenţi români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune
Aproape toată lumea din România are o părere destul de proastă despre sistemul de învăţământ. Foarte rar auzi lucruri bune de la români despre sistemul de educaţie din România. Toată lumea se raportează la rezultatele de la BAC şi la analfabetismul funcţional, care a depăşit 40% şi care reprezintă capacitatea unui elev de a înţelege şi de a explica ceea ce citeşte. Întâi s-a dat vina pe elevi, că nu mai învaţă, pe părinţi, că nu mai reuşesc să ţină copiii din scurt, iar în ultimii ani, degetul se îndreaptă spre profesori, mai ales după rezultatele acestora la testele de titularizare.
Dintr-o generaţie, mai puţin de jumătate reuşesc să termine şcoala şi să ia BAC-ul, iar ulterior, doar 60% dintre cei care au dat la o facultate o şi termină. Dacă îi asculţi pe românii care fie că trăiesc în străinătate, fie că au trăit, au făcut şcoala acolo şi apoi s-au întors în România, sistemul românesc de învăţământ nu este nici mai bun, dar nici mai prost decât alte sisteme.
Cei care au companii româneşti şi care angajează studenţi şi absolvenţi de liceu spun că aceştia nu ştiu nimic, nu ştiu nici să pună un şurub şi că trebuie să investească bani, timp şi energie ca să-i înveţe ce să facă. Toţi se întreabă ce face şcoala românească, cum îi pregăteşte de sunt aşa de slabi. George Haber, unul dintre românii care au făcut carieră în Silicon Valley, patria start-up-urilor de tehnologie din lume, spune că profesorii din SUA caută cu „lupa” studenţii români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune.
Săptămâna trecută, el a fost prezent la Bucureşti, la o conferinţă organizată de Universitatea Politehnica, pentru a vorbi studenţilor despre ceea ce înseamnă să dezvolţi un start-up, conform Ziarului Financiar. El a dat ca exemplu faptul că sunt mulţi români la Google, la Facebook, la Microsoft şi „nu există o facultate importantă în SUA unde să nu fie măcar un profesor român”.
Marea majoritate a celor care lucrează în aceste multinaţionale, la ele acasă, sau aproape toţi profesorii români, au făcut şcoala în România fie în perioada comunistă, fie după 1990. An de an, şcolile din afară, din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda, Germania, Austria îşi trimit ofertele la târgurile de recrutare de la Bucureşti pentru a atrage elevii români către şcolile lor. Iar acest lucru îl fac an de an, de cel puţin două decenii. Bineînţeles că aceste şcoli vizează vârfurile din România. Dar aceste vârfuri au făcut şcoala aici, în sistemul românesc educaţional, pe care toată lumea îl consideră prost şi înapoiat. Ironic, marile şcoli din afară poate nu au aceeaşi părere.
Daniel Metz, preşedintele boardului de directori de la compania NTT Data, cu peste 1.000 de angajaţi, spune că sistemul românesc de învăţământ nu este aşa de prost cum este prezentat. „Eu am făcut facultatea în Germania, am învăţat acolo, şi pot să spun că şi şcoala lor are calităţi,
