Daniel Anghel, Partener şi Lider al Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică: Merită să ne întoarcem la impozitul progresiv? Pro şi contra
Revenirea la impozitul progresiv este o temă care reapare periodic în dezbaterea publică, însă mediul de afaceri şi contribuabilii persoane fizice nu par convinşi că această schimbare este necesară şi benefică. Din toate sondajele realizate pe acest subiect, reiese că marea majoritate susţine în continuare cota unică. Motivul principal ţine atât de teama că va creşte inevitabil povara fiscală, cât şi de faptul că practic va fi mult mai greoi şi mai complicat de administrat. Există o listă lungă de argumente pro şi contra, însă cele mai multe vin din zona teoretică, fără referire la ce se întâmplă în realitate cu taxarea şi administrarea fiscală. Voi face referire la cele mai frecvente dintre ele şi le voi comenta în oglindă (atât pro, cât şi contra) pe scurt:
Cota unică este învechită, spun susţinătorii sistemul de impozitare progresivă care cred că renunţarea la aceasta ar reprezenta un pas spre modernizarea sistemului nostru fiscal şi o dovadă că economia noastră este una dezvoltată. Ei cred că în urmă cu 20 de ani cota unică era potrivită cu stadiul României de dezvoltare de atunci, dar între timp a devenit o frână pentru redistribuirea bunăstării pe care am reuşit să o generăm în ultimii 15 ani. Sunt de acord că economia României nu se mai compară cu cea de acum 15-20 de ani, că există mult mai multă avuţie, fapt măsurat prin creşterea semnificativă a PIB. Însă, administrarea fiscală a evoluat la fel de rapid? Am reuşit să o modernizăm cu sisteme IT la zi, cu resurse umane bine antrenate? Din păcate, progrese s-au văzut doar în ultimii câţiva ani, iar capacitatea de colectare a taxelor şi impozitelor existente acum în Codul fiscal nu a crescut semnificativ. Continuăm să avem cea mai slabă colectare a TVA din UE, conform Comisiei Europene, şi cele mai mici venituri fiscale, în afara de Irlanda, care e un caz aparte, având un regim fiscal extrem de lejer, practicat pentru atragerea investitorilor. Să nu uităm că unul dintre motivele adoptării cotei unice a fost tocmai dificultatea de a administra cote progresive, care presupun o serie de deduceri fiscale, în funcţie de situaţia personală a fiecărui contribuabil persoană fizică. Se consumau resurse umane şi materiale ineficient, fapt care a dus la găsirea unei soluţii foarte simple. Este acum ANAF gata să preia administrarea a câtorva milioane de declaraţii fiscale? Fostul preşedinte al instituţiei declara la finalul lunii februarie că nu. E improbabil ca în două luni situaţia să se fi schimbat radical.
În UE mai au cotă unică doar câteva state Este adevărat că România, Bulgaria, Estonia au cotă unică dintre statele membre, însă marea majoritate, în special cele din vestul Europei, nici nu au avut vreodată. Acest regim fiscal a fost implementat de ţările din zona central – est europeană în perioada de tranziţie la economia de piaţă pentru că erau mai simplu şi mai ieftin de administrat. În acelaşi timp au fost folosite ca un stimul pentru atragerea investiţiilor străine, contribuind la un cost mai mic al forţei de muncă.