Tu ai lucrat trei ani pentru americani la Houston/Texas, ce-ai învăţat de la ei? Americanii nu-şi contestă şefii şi deciziile lor, la noi tot timpul se comentează şi se contestă decizile, ceea ce consumă mult timp. La şedinţe ei se duc pregătiţi înainte, în timp ce la noi te duci la o şedinţă ca să afli acolo ce se discută
Iulian Harpa a terminat Facultatea de Petrol şi Gaze de la Ploieşti (tradiţie de familie), a lucrat apoi timp de 10 ani pentru Petrom, iar la un moment dat a fost recrutat de grupul american Cameron – producător de ultilaje petroliere – să meargă să lucreze pentru ei la sediul central din Houston – Texas. De acolo, a fost trimis în toate ţările unde americanii aveau operaţiuni pentru partea de audit. Timp de trei ani a lucrat pentru americani, iar în 2014 a revenit în ţară. Nici nu mai ştiu cum ne-am întâlnit pentru prima dată, acum opt ani, la ZF Live.
Vineri, 5 mai, a revenit la ZF Live (după opt ani), pentru a discuta despre piaţa energiei (unde activează cu propria-i companie de consultanţă – HIM Public Affair), cât mai ţine această criză, unde se vor duce preţurile la gaze, energie electrică, petrol etc. După discuţia despre piaţa de energie – preţurile nu vor scădea la nivelul de unde au început să crească, ci dimpotrivă, vor rămâne mulţi ani de zile la nivelurile record de acum – l-am întrebat cum a fost să lucreze pentru americani şi ce am putea învăţa de la ei (dacă!). Sunt strategi, lucrează după planuri, ştiu ce vor, plătesc bine dacă livrezi ceea ce îţi cer. Dar la noi cum e? Uite, spre exemplu, americanii, când au şedinţe se pregătesc pentru ele, ştiu despre ce vorbesc, în schimb, la noi vii la şedinţă ca să afli acolo despre ce se vorbeşte, care e tema. La ei nu există noţiunea de a întârzia la întâlniri sau la şedinţe, dar la noi pare că asta nu este nicio problemă, traficul este de vină. Când spui asta prima dată, americanul te înţelege, când spui a doua oară, acceptă, dar a treia oară te întreabă de ce nu pleci de acasă mai devreme, dacă ştii că ai trafic aglomerat, ca să ajungi la timp. Dar una dintre problemele cele mai evidente este legată de leadership. La americani şefii nu sunt contestaţi, deciziile nu sunt contestate şi comentate, cine este lider preia această responsabilitate. La noi, sunt tot timpul contestaţi, în special indirect, deciziile sunt tot timpul comentate, pentru a face ceva trebuie să te cerţi, ceea ce face ca procesul de realizare a unui lucru să fie tot timpul extrem de dificil.
Toată lumea comentează, toţi au păreri mult mai bune de pe margine, dar dacă ar fi invitaţi să preia ei conducerea unei operaţiuni, nimeni nu ar vrea acest lucru, pentru că nimeni nu prea vrea să preia această responsabilitate. Toată lumea are idei, toată lumea ştie cum se poate face mai bine un lucru, dar aproape nimeni nu vrea să pună el în aplicare ceea ce spune, ceea ce comentează. Este adevărat că americanii au ceea ce se cheamă leadership, adică îşi asumă deciziile şi acţionează în consecinţă. La noi nu ştii niciodată cine are leadershipul, cine este cel care are decizia, pentru că de cele mai multe ori nu iese în faţă şi nu stă în faţă.
