Anul acesta, ziua de 9 mai a grupat toate mesajele geopolitice alte trecutului, prezentului, dar şi ale viitorului. A fost menţionată victoria asupra nazismului din 1945, văzută prin lentila moscovită, dar şi a ţărilor europene. Aşa cum bine ştim, pe 9 mai sărbătorim şi Ziua Europei, iar anul acesta a fost parcă altfel. Rãzboiul din Ucraina ne-a adus adus mai aproape de valorile europene. Începută acum un an, Conferinţa asupra viitorului Europei a avut şi ea punctul culminant exact pe 9 mai 2022. În contextul preşedenţiei franţuzeşti a UE, la Strasbourg, în plenul Parlamentului European, proaspătul preşedinte reales francez a prezentat câteva idei despre viitorul uniunii.
Ne interesează enorm această dezbatere, care de multe ori pare filosofică şi distantă faţã de cetăţeni. Încă de la începutul lunii mai, a apărut discuţia despre posibila revizuire a tratatului european. Imediat, la doar câteva zile, s-au polatizat două grupări ale ţãrilor membre UE. Unele menţionau că e important să înţelegem clar necesitatea acestei proceduri complicate, înainte de a lansa scenarii revoluţionare.
Ideea unei Political European Community, concept prezentat în premierã de Emmanuel Macron, a mişcat sistemul european. E bine de văzut detaliile acestei construcţii, paralele sau nu la UE, un fel de camerã de aşteptare pentru aderarea la UE sau nu. S-a făcut şi o referire punctuală la anumite politici care să fie abordare în această structurã, precum apărarea, energia, transportul şi infrastructura. În contextul inflamat de război, orice menţionare a politicii de apărare europeană este de interes maxim. Poate de aceea a fost inclusă chiar şi Marea Britanie ca un posibil membru al acestei structuri politice. Interesant de urmãrit reacţia britanicilor la aceastã invitaţie.
Ne întrebãm, desigur, cum este văzut aceast proiect din Balcani. Mulţi o vor vedea ca pe o birocratizare, chiar amânare, a aderării la UE. Experţii susţin că însuşi Parteneriatul Estic a fost o construcţie pe aceeaşi linie… Să întrebăm ucrainienii sau moldovenii despre utilitatea unei astfel de cooperări. Să nu uităm însă şi de Norvegia, Elveţia şi de – bineînţeles – Turcia.
Puţini îşi mai amintesc, dar la începutul anilor ’90, se vehicula ideea ca ţările din Europa Centrală şi de Est, proaspăt eliberate de jugul sovietic, să formeze doar ele o alianţã, de genul UE2. Mă bucur foarte mult că nu s-a mers pe această idee, iar acum avem posibilitatea să unim continental prin intermediul unei singure Uniuni Europene.
Dezvoltările viitoare ne vor aduce cu siguranţă în următoarele luni mai multe informaţii despre o Comunitatea Politică Europeană sau despre ce e nevoie să schimbăm la nivel instituţional pentru a avea o Europã mai eficientă. Conceptul autonomie strategice europene se accelerează şi progresiv vom avea analize sectoriale de genul ˝contribuţia sectorului auto la o Uniunea mai puternică˝. În acest context, cel mai probabil, se va relansa şi mecanismul campionilor industriali europeni, pe un ax clasic de dezvoltare Franţa-Germania, după modelul companiei aerospaţiale Airbus.
Vom discuta tot mai mult despre sectoare strategice europene, fie ele sănătatea, lanţul de aprovizionare cu alimente,