Florentina Munteanu, Partener Reff & Asociaţii: Practicile comerciale neloiale în comerţul agricol şi alimentar şi impactul noilor reglementări pentru mediul de afaceri
Relaţiile comerciale dintre furnizorii şi cumpărătorii de produse alimentare şi agricole, care întrunesc anumite condiţii, se vor derula, începând din aprilie 2022, în baza Legii nr. 81/ 2022privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar, care a fost adoptată pentru transpunerea la nivel naţional a Directivei 633/2019 cu acelaşi obiectiv („Directiva UTP”). În principal, noul act normativ are drept scop implementarea unui mecanism de protecţie a furnizorilor vulnerabili în raport cu întreprinderile cumpărătoare din cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar, care au o putere de negociere mare. Legea conţine 25 de practici comerciale neloiale, şase practici condiţionate de convenţia anterioară prin clauze clare şi lipsite de ambiguitate şi sancţiuni semnificative pentru nerespectarea regulilor stabilite.
Directiva UTP ar fi trebuit transpusă de România până la data de 1 mai 2021, însă, deşi proiectul se află pe masa autorităţilor încă din 2020, procesul a fost urgentat doar ca urmare a intervenţiei Comisiei Europene (CE), care a stabilit, la începutul acestui an, un termen de cel mult două luni pentru a remedia situaţia.
Cui se aplică?
CE a constatat, pe baza unor studii şi rapoarte efectuate din 2009 până în 2019, că există în cadrul Uniunii Europene (UE) inegalităţi semnificative în ceea ce priveşte puterea de negociere a furnizorilor şi cea a cumpărătorilor de produse agricole şi alimentare. Aşadar Legea 81 urmăreşte protejarea producătorilor şi a furnizorilor intermediari de produse alimentare şi/sau agricole, implicaţi în vânzarea de astfel de produse pe teritoriul României sau, dacă vânzarea se realizează în străinătate, atunci când produce efecte în ţara noastră.
Directiva UTP mai prevedea o condiţie: cel puţin una dintre părţile la tranzacţie (furnizor sau cumpărător) să fie stabilită în UE, care nu se regăseşte în Legea 81, ceea ce ridică o primă întrebare cu privire la sfera de aplicabilitate. Aplicarea legii prin raportare la locul săvârşirii faptei sau la locul producerii efectelor faptelor săvârşite, respectiv teritoriul României, este una specifică dreptului concurenţei, acelaşi principiu de aplicare a legii regăsindu-se şi în cadrul Legii 21/1996 a concurenţei. Astfel, se pare ca legiuitorul român a dorit să extindă sfera de aplicare a directivei fără să mai condiţioneze aplicarea legii de naţionalitatea întreprinderilor implicate, atât timp cât faptele se petrec sau produc efecte în România.
În schimb, în ceea ce priveşte calibrarea raportului de forţe prin raportare la cifra de afaceri anuală a furnizorului, respectiv a cumpărătorului, Legea 81 a implementat întocmai prevederile Directivei UTP şi a stabilit anumite praguri ale cifrei de afaceri. Acestea pornesc de la 2.000.000 de euro şi merg până la 350.000.000 de euro. Dacă matricea de identificare a categoriei din care fac parte furnizorii sau cumpărătorii este una simplă, apare întrebarea legată de modul de calcul, întrucât Legea 81 doar preia din directivă prevederea potrivit căreia cifra de afaceri anuală se interpretează conform Recomandării 2003/361/CE a comisiei, inclusiv definiţiile privind „întreprinderea autonomă”, „întreprinderea parteneră” şi „întreprinderea asociată”, precum şi alte chestiuni privind cifra de afaceri anuală.
