Cum putem aprecia vulnerabilitatea societății românești în fața fenomenului dezinformării?
Noi date de cercetare conduc la identificarea unei „Matrici a Amenințărilor”, formată din trei componente: expunerea la dezinformare, excluderea vocilor de tip expert și diseminare pe fondul neîncrederii generalizate.
Problema
Despre fake news se vorbește din 2016, odată cu cele două evenimente surprinzătoare ale anului respectiv: alegerea lui Donald Trump președinte și votul în favoarea Brexit. Cele două campanii s-au folosit din plin de puterea rețelelor sociale și au fost însoțite de o cantitate considerabilă de informații înșelătoare.
Pandemia de Covid-19 și, mai nou, războiul din Ucraina justifică urgența de a înțelege și diminua vulnerabilitățile sociale. În contextul propagandei și războiului informațional, escaladarea continuă a crizei din Ucraina este cuplată cu un val de dezinformare, care exploatează vulnerabilitățile Europei Centrale și de Est, pentru a îngreuna o reacție unitară în fața problemei.
Ce îi face pe români vulnerabili la dezinformare? Matricea Amenințărilor
Anul trecut, am avut plăcerea de a lua parte la o cercetare a Asociației Eurocomunicare, împreună cu Aspen Institute România, care a investigat factorii care afectează reziliența societății românești la dezinformare.
Datele au fost colectate printr-un sondaj reprezentativ aplicat în România, în decembrie 2021. Rezultatele conduc la identificarea unei „Matrici a Amenințărilor”.
Raportul complet poate fi accesat aici.
Componenta 1. Expunerea la dezinformare
Dieta media a românilor îi expune cu ușurință la dezinformare.
În ciuda faptului că au o încredere relativ scăzută în rețelele sociale (Fig. 1), românii accesează Facebook zilnic pentru a se informa (Fig. 2).
Dependența excesivă de rețelele sociale, precum și o tendință crescută de a avea încredere în informațiile care parvin de la prieteni și membrii familiei, în detrimentul altor surse din mass-media, cresc permeabilitatea la zvonuri și informații înșelătoare.
Fig 1. Încrederea în sursele de informare (unde 0 = încredere scăzută și 10 = încredere ridicată). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”
Fig 2. Frecvența utilizării surselor de informații (unde 0 = niciodată, iar 10 = zilnic). Sursa datelor: proiectul „Tackling Disinformation Resilience in Romania: mapping the risks, and implementing innovative mitigation measures”
Pasul 2. Excluderea vocilor de tip expert
Estimarea credibilității surselor de informații este o abilitate valoroasă pentru combaterea dezinformării.
Practicile sigure și eficiente de verificare a informațiilor includ:
- evaluarea credibilității sursei,
- evaluarea obiectivității,
- compararea cu alte surse de încredere,
- verificarea factuală a afirmațiilor,
- identificarea semnalelor de alarmă (de exemplu, manipularea emoțională)
- distincția între sursele primare și sursele secundare folosite într-o știre.
Am explorat modul în care participanții la sondaj verifică informațiile la care sunt expuși, pentru a evalua capacitatea acestora de a distinge între sursele credibile și cel înșelătoare (Fig. 3).
Am identificat o serie de practicii benefice (compararea informațiilor din mai multe surse,
» Citește în continuare articolul
