„Venele deschise” ale bugetului României sau cum statul se împrumută cu mai mult de jumătate de miliard de euro pe săptămână în timp ce balul angajărilor la stat este în plină desfăşurare. Restructurarea administraţiei publice(„degresarea”) ar genera economii substanţiale, ca şi cum am tipări bani, dar neinflaţionişti
Titlul articolului este inspirat din cartea „Venele deschise ale Americii Latine”, un eseu scris de Eduardo Galeano, apărută în anul 1983 la Editura Politică. Metafora din titlul lucrării semnifică amploarea scurgerii bogăţiilor din America Latină în anii colonialismului.
Am „împrumutat” metafora din titlul cărţii de mai sus pentru a pune în evidenţă jaful (fără ghilimele) la care este supus bugetul consolidat (cel mare) al României de către conducătorii postdecembrişti.
Raţiunea de a face politică în România este strâns legată de dorinţa de a te apropia de banul public, căci nimic nu e mai dulce decât banul public. Fiecare ales este interesat în această situaţie să mulgă cât mai mult. După alegeri se strâng ciorchine în jurul bugetului pe care-l confundă cu cămara de la partid, sugrumându-l cu încă două-trei spire. Când se spune că în România nu mai este nimic de furat se comite de fapt o mare eroare. În fiecare an avem bugetul de stat, câteva zeci de miliarde, care trebuie distribuite (tranşate) de către politicieni după bunul lor plac, profitând de un cadru legal perimisiv şi de instituţii flasce, devenite „prostituate instituţionale” prin politizare excesivă. De multe ori şefii acestora sunt copii de mingi ai partidelor.
Când e vorba de jefuit banul public, solidaritatea politicienilor capătă forme de monolit. Fiecare politician vrea să-şi recompeseze cu un tăvalug de daruri electoratul fidel, dar sursa banilor este bugetul costeliv, supt până la ultima picătură.
Deşi ne confruntăm cu două Lebede Negre, războiul din Ucraina şi criza energetică, discursul economic este foarte liniştitor, fiind un mix de optimism (fără acoperire) şi de bunăstare pe bani împrumutaţi.
Zilele acestea, Ministerul Finanţelor Publice a publicat date conform cărora datoria publică a României a depăşit în lunile ianuarie şi februarie pragul de 50% din PIB. Depăşirea acestui procent, conform Legii responsabilităţii fiscal-bugetare, trebuia să determine guvernul să ia câteva măsuri pentru reducerea acestei ponderi.
Dar ce au facut în realitate guvernanţii nostri? Când scriu aceste rânduri (11 aprilie 2022) s-au anunţat câteva măsuri care vin pe contrasens cu ceea ce trebuia făcut. Astfel s-au înfiinţat în Ministerul Sănătăţii 60 de locuri de muncă, cică pentru gestionarea PNRR-ului. S-au mai înfiinţat şi alte direcţii sau departamente, toate pentru gestionarea PNRR-ului. Şi toate acestea apar în contextul în care la nivel guvernamental erau destule structuri redundande pentru PNRR. Acestea se găsesc la Secretariatul General al Guvernului, la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi de altfel, pe la fiecare minister. De asemenea, reînfiinţarea celor 40 de funcţii de ataşat economic pe lângă Guvern se înscrie pe linia adoptată de acesta de a plăti cât mai multe sinecuri. Se pare că trăim în etapa deciziilor urchiste şi a împrumuturilor nesăbuite.
În data de 11 aprilie s-a prezentat programul „Sprijin pentru România” prin intermediul căruia guvernul vine cu măsuri pentru contracarare efectelor crizei economice. Nu este o noutate că acest program nu are stabilite sursele de finanţare, dar un lucru este cert, faptul că va accentua şi mai mult deficitul bugetar şi gradul de îndatorare.
