Două sunt anul acesta momentele cheie nu doar pentru justiția din România, ci pentru societatea românească în ansamblu: schimbarea componenței CCR și alegerea de către corpul magistraților a noilor membri CSM pentru un mandat de 6 ani (2023-2029).
CCR și CSM sunt cele două pârghii care pot curăța justiția, legile și apoi societatea sau le pot îngropa, cum s-a întâmplat în ultimii ani.
CCR este deja un obiectiv ratat, deși a existat o șansă reală de schimbare a calității majorității în instituția care poate bloca orice reformă și poate răsturna inclusiv ICCJ, după cum am văzut. (Am detaliat deja această temă și voi reveni la ea).
Numele propuse pentru CCR de PNL și PSD nu aduc o schimbare de fond, cât timp este vorba despre un magistrat cu trecut și conexiuni sulfuroase și un membru de partid, care va trece direct din Senat la Curte.
CCR ar fi avut nevoie de competență, integritate și reducere a influenței politicii partinice la inevitabilul mod de desemnare, ca urmare a propunerii, deci asumării, de către un partid politic.
Dacă în privința CCR toată clasa politică a picat testul, unii prin propuneri, alții prin faptul că au abandonat miza cea mare ca să prioritizeze mizele mici, în privința CSM testul va fi dat de corpul magistraților prin alegerile care încep pe 28 aprilie.
CSM este alcătuit din 19 membri. Între ei, trei sunt membri de drept – președintele ÎCCJ, procurorul general și ministrul Justiției, iar doi sunt reprezentanții societății civile, numiți de Parlament.
Restul de 14, 9 judecători și 5 procurori, sunt aleși de judecători și procurori pentru un mandat de 6 ani.
Constituțional, organismul reprezentativ, reprezentantul instituțional al magistraților este CSM, atât în plan intern, cât și extern.
Cei 14 judecători și procurori aleși au o putere imensă. Practic, tot ce înseamnă cariera fiecărui magistrat din România depinde de decizia celor două secții, de procurori și de judecători.
Promovarea în cariera până la ÎCCJ, transferurile, detașările, delegările, sancționările, inclusiv excluderile din magistratură, toate depind de CSM și totul poate deveni, cum am văzut în ultimii ani, temă de șantaj, răzbunare, abuz, recompensă.
Au fost sancțiuni severe pentru greșeli minore, au rămas să judece magistrați condamnați penal, în funcție de jocul de putere din CSM dominat copios în ultimii 6 ani de Lia Savonea, care și-a plantat apropiații în poziții cheie, la IJ, ÎCCJ și CAB, chiar CCR, de unde a marcat punct după punct.
Chiar și acum, prin voința grupului Savonea, pentru prima dată în istoria CSM, un președinte depășește mandatul legal de un an și foarte probabil va ajunge la doi, ceea ce e desigur nelegal.
Nici opoziția actuală la grupul Savonea nu mai este frecventabila însă de când Gabriela Baltag, personaj teribil al ultimilor 6 ani, a ajuns să fi asimilată reformiștilor.
După ce au făcut împreună toate nenorocirile, pentru simplul fapt că s-a certat cu Lia Savonea,
