Tratatul ONU de neproliferare nucleară, care a intrat în vigoare în 1970, prevede dezarmarea ţărilor nucleare şi renunţarea la dezvoltarea armelor atomice pentru altele.
SUA, URSS şi Marea Britanie au semnat imediat documentul. În 1985, Coreea de Nord (care s-a retras în 2003) şi, în 1992, Franţa şi China. Singurele ţări din lume care nu s-au alăturat niciodată sunt Israel, India şi Pakistan.
La 8 aprilie 2010, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, şi cel al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, au semnat New Start, încă în vigoare, care prevede maximum 1.550 de bombe şi focoase nucleare de ambele părţi. Dar care este situaţia reală a arsenalelor atomice astăzi?
Rusia, cu 6.370 de arme nucleare (inclusiv rachete şi bombe), deţine recordul mondial periculos. Moscova a cheltuit 8,5 miliarde de dolari în 2019, cu jumătate de miliard mai mult decât în 2018. Estimările sunt de la ICAN, institutul din Geneva care gestionează campania internaţională împotriva armelor nucleare şi care a primit în 2017 Premiul Nobel pentru Pace.
SUA au mai puţine: 5.800 conform recensământului ICAN şi 3.750 conform NNSA, Administraţia Naţională de Securitate Nucleară. Aproximativ o sută dintre acestea se află în cinci ţări europene NATO: în principal în Germania, dar şi în Italia în cele două baze aeriene Aviano şi Ghedi (estimarea este de 40 B61).
Tot în cazul Statelor Unite, cifra prevăzută pentru tratarea armelor nucleare a crescut în 2019 faţă de 2018 cu până la 5,8 miliarde de dolari, pentru o cheltuială totală de 35,4 miliarde. De asemenea, India a crescut cheltuielile cu 200 de milioane de dolari (total 2,3 miliarde), Franţa cu 400 (atingând astfel 4,8 miliarde) şi China cu 400 de milioane (total 10,4 miliarde).
Pe parcursul anului 2019, cu mult înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, clubul statelor cu arme nucleare a alocat cu 7,1 miliarde mai mult decât în 2018, ducând cheltuielile totale la 72,9 miliarde.
