Victoria se vede de pe Lună și cu siguranță de la Bruxelles, a spus Viktor Orban, imediat după victoria previzibilă în alegeri. De fapt, Orban a aplicat strategia „cine spune primul controlează agenda”, astfel încât orice ar fi spus și făcut Bruxelles-ul după să pară o replică. De pildă, tăierea banilor europeni.
Viktor Orban nu a ratat fereastra de oportunitate de după victoria în alegeri și s-a poziționat încă o dată ca David care a învins Goliatul de la Bruxelles. Formula îi aparține și a folosit-o într-unul dintre celebrele discursuri de la radio, pe care liderul de la Budapesta le ține în fiecare vineri, un fel de ritualică adresare către țară.
Fidesz și-a adjudecat, grație sistemului mixt de vot, două treimi confortabile, care îi vor permite o guvernare fără piedici, o reușită a cărei amploare a picat prost în Uniunea Europeană, într-un context în care solidaritatea este condiția sine qua non a contracarării agresiunii ruse în Ucraina.
Orban a câștigat cu un mesaj nu doar disonant, dar care este perceput ca pro-rus în Uniunea Europeană: războiul din Ucraina este unul între slavi, nu unul care să privească Europa occidentală, și relația cu Kievul este rezervată strict registrului umanitar. Altminteri, protejarea cetățenilor Uniunii Europene înseamnă neimplicarea în război și minimalizarea repercusiunilor economice.
E un mesaj care contrazice însăși poziționarea Uniunii Europene față de agresiunea rusă.
Din capul locului, Viktor Orban a făcut această notă discordantă și, în prezilele războiului, când liderii europeni mergeau la Kiev, premierul maghiar se însoțea cu Vladimir Putin, la Moscova.
În toată această perioadă de război, Viktor Orban a făcut ceea ce face de ani buni în Uniunea Europeană, o acrobație care să-i servească intern, la consolidarea regimului iliberal, pe care UE continuă să-l înțeleagă superficial – de pildă, faptul că referendumul anti-LGBT a căzut, dar Viktor Orban a reușit, și încă la un scor mai bun decât scenariile pesimiste, arată că votanții Fidesz nu sunt un electorat rigid, tradiționalist și contra valorilor democratice.
Încă din prima zi a campaniei electorale, Viktor Orban s-a repoziționat, a renunțat la tema pe care o avea pregătită, referendumul anti-LGBT și presupusa protejare a copiilor, și a confiscat tema războiului, forțând astfel opoziția unită să reacționeze.
Or, dacă Orban s-a corelat personal cu promisiunea păcii, Opoziției nu i-a mai rămas decât războiul. Celelalte teme au rămas, așa cum a remarcat profesorul Stefano Bottoni în interviul acordat Spotmedia din preziua alegerilor, marginale.
Liderii populiști, o spune Ivan Krastev, se pricep cel mai bine să rezolve crizele pe care ei înșiși le provoacă, în vreme ce o criză reală i-ar expune în goliciunea lor. Asta a făcut Orban și i-a reușit peste așteptări.
De asta nu a așteptat să sărbătorească victoria și abia apoi să vadă cum își duce mai departe regimul. Și-a definit din start victoria ca pe o legitimare de a înfrunta mai departe Uniunea Europeană. De fapt, Orban știa ceea ce se știa deja de o vreme,
