Vlad Boeriu, Deloitte: PNRR şi aderarea la OCDE, factori catalizatori pentru reformele din România
Contextul macroeconomic pe care îl traversăm este marcat de evenimente excepţionale, care vor rămâne de referinţă pentru o lungă perioadă de timp – mai întâi pandemia de COVID-19, iar acum situaţia din Ucraina, ambele cu implicaţii grave la nivelul societăţii, dar şi al economiei mondiale. Ca răspuns la aceste provocări, au fost luate măsuri excepţionale şi au avut loc transformări majore în toate structurile administrative şi de afaceri, multe dintre ele cu o viteză imposibil de imaginat anterior. În România, schimbări importante sunt aşteptate şi ca urmare a implementării Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) şi a parcursului către aderarea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
În plan economic, o transformare notabilă din perioada actuală, cu impact direct asupra companiilor active în România, este cea legată de digitalizarea administraţiei fiscale, măsură asumată de multă vreme de autorităţi, dar cu siguranţă accelerată în pandemie. Introducerea sistemului de raportare SAF-T (Standard Audit File for Tax), care permite schimbul de date online între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi contribuabili, reprezintă o performanţă a ultimilor 30 de ani şi este, probabil, cea mai amplă reformă derulată de ţara noastră de la aderarea la Uniunea Europeană (UE).
De altfel, este bine cunoscut faptul că în România cele mai importante reforme au avut loc în perioade în care au existat factori catalizatori puternici, care au impus atingerea unor indicatori de performanţă care să se reflecte, în final, în bunăstarea întregii societăţi. Pentru primele trei decenii de la căderea comunismului, factorul catalizator a fost, fără îndoială, aderarea la UE, iar în prezent această apartenenţă ne oferă o nouă ancoră pentru reglarea disfuncţionalităţilor din economie – PNRR. Pentru viitor, adoptarea euro şi integrarea în OCDE au potenţialul de a mobiliza resursele necesare atingerii unor standarde specifice statelor dezvoltate ale lumii.
Toate aceste proiecte conţin şi repere fiscale importante. Spre exemplu, în perioada de preaderare la UE s-a publicat prima variantă a Codului fiscal care, chiar dacă a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, rămâne referinţa de bază pentru orice tratament fiscal aplicabil pe teritoriul României. Anterior, existau mai multe reglementări pentru fiecare taxă, necorelate între ele, iar conformarea fiscală era extrem de dificilă. Prin PNRR, România şi-a asumat şi un set de reforme fiscale, cu accent pe modernizarea administraţiei, în special în direcţia îmbunătăţirii serviciilor digitale (extinderea SPV pentru firme, asocieri, PFA şi profesii liberale) şi optimizării sistemului informatic al ANAF. Acestea sunt complementare cu sistemul SAF-T şi cu facturarea electronică, deja aplicabile în diverse stadii.
De altfel, PNRR este structurat pe cei doi piloni prevăzuţi în Next Generation EU (planul european în valoare de 750 de miliarde de euro), respectiv tranziţia către economia verde (cu o alocare de 41% din fondurile totale, de aproape 30 de miliarde de euro) şi digitalizare (21%), acesta din urmă vizând inclusiv sistemul fiscal. Iar beneficiile acestui program sunt măsurabile – în cazul atragerii întregii sume, impactul ar fi de 5,7 puncte procentuale din PIB în următorii şase ani,
