Plapuma mult prea scurtă a propagandei
Constat că atunci când trupele ruse înaintează, de fapt, bat pasul pe loc, iar atunci când sunt împinse înapoi se ,,regrupează strategic”.
Limbajul ăsta menit să acopere neplăcerile realităţii are, am mai spus-o, tendinţa de a înlocui realitatea cu dorinţa găvăritorului, iar asta e ca plapuma scurtă care atunci când îţi înveleşte capul îţi lasă picioarele la rece.
De aia soldaţii ruşi din Ucraina au degerături la deştele de la picioare, din cauza plapumei care acoperă minţile şefilor de la Kremlin.
Dreptul la limba maternă a fost câştigat pe front de toate minorităţile din Ucraina
Cocostârcilor care atunci când a fost invadată Ucraina iar copii şi femei se năpusteau speriati de bombardamente la graniţa noastră nu găseau altceva mai bun de găvărit decât faptul că Ucraina e un stat naţionalist, iar ai noştri nu pot învăţa în limba maternă, cocostârcilor ăstora ce caută prin smârcuri putrezite, le spun că şi ai noştri la fel ca polonezii şi la fel ca ruşii şi-au câştigat pe veci dreptul de a vorbi şi de a învăţa în limbile naţionale.
Fiecare cum a putut, noi cu ospitalitatea, polonezii şi cu armele livrate ucrainenilor, iar ruşii din Ucraina, pur şi simplu, pentru că au spus un plecaţi acasă apăsat soldaţilor armatei lui Putin.
Nimeni nu se aştepta la asta, pun pariu pe o palincă de pere că nici măcar Zelenski, d-aia e dispus acum să accepte faptul simplu că fiecare persoană are dreptul de a vorbi în limba maternă oriunde s-ar afla ea în Ucraina.
Când ucrainencele trecute pe la noi şi întoarse acasă vor auzi dulcele grai moldovenesc, îşi vor aminti de binele făcut şi de cele câteva cuvinte învăţate din limba noastră la vreme de bejenie.
Vreau să văd cine dracu’ le va convinge atunci că moldovenaşii noştri n-au voie să înveţe să scrie frate şi cu litere latine, nu numai cu chirilice.
Ce vreau să spun este că răţoiala revanşardă la vreme de răstrişte pute la fel de tare ca propaganda lui Putin, aferim.
Zicătorul de mincini va fi şi el minţit chiar de minciunile sale
Trebuie să mărturisesc acum că la început am fost sceptic că bieţii soldaţi ruşi erau consternaţi atunci când aflau că sunt în război în Ucraina, nu la defilare de-a lungul graniţei. Dar se pare că în cazul meu realitatea a bătut filmul şi trebuie să dau ceva mai multă crezare înformaţiei.
Ce nu înţeleg este asta: dacă mahării armatei au ştiut că soldaţii ruşi vor refuza să lupte împotriva ucrainenilor şi i-au dus cu zăhărelul crezând că în toiul luptei aceştia îşi vor găsi brusc rezerve de bărbăţie şi curaj, cum se potriveşte asta cu faptul că FSB nu a ,,ştiut” că soldaţii armatei roşii ca sângele vor fi primiţi cu javelinuri şi stingăre, nu cu flori?
Faptul că există un dublu discurs, unul mincinos la firul ierbii pentru armată şi altul la fel de mincinos la vârful muntelui,
