Avizul Comisiei de la Veneția în privința legii pentru desființarea SIIJ este corect, iar criticile aduse nu numai că sunt justificate, dar erau și previzibile.
Cea mai importantă dintre ele, pe fond, este că o infracționalitate a cărei anchetare presupune o specializare și pentru care există două parchete dedicate, nu va fi anchetată în cazul magistraților de acești procurori specializați, ci de alți procurori, e drept cu anumite condiții de vechime și experiență, dar care inevitabil nu pot avea aceleași jocuri în picioare ca un procuror de la parchetele speciale.
Adică un medic specialist cardiolog, oricât de bun ar fi, e greu să aibă aceeași eficiență și pricepere în diagnosticarea și tratarea unor boli, să zicem, neurologice. Nici nu mai discut despre a pune mâna pe bisturiu pentru o intervenție chirugicală.
Spun că erau previzibile pentru că sunt exact criticile pe care le-am adus proiectului când a fost făcut public.
Dincolo de justificatele critici, este totuși de remarcat tonul mai degrabă reținut cu care ele sunt făcute. Comisia se teme de lipsa de eficiență, recomandă reîntregirea competențelor DNA și DIICOT, dar nu acuză încălcarea independenței Justiției. Adică nu folosește nucleara.
Prin comparație, în Avizul nr. 924/2018 emis inclusiv în privința înființării SIIJ, Comisia de la Veneția arăta: „noua structura va fi (încă) un instrument de intimidare și presiune la adresa judecătorilor și procurorilor”
Și cel mai probabil tonul Comisiei de la Veneția va fi preluat și de MCV. „Vom urmări îndeaproape discuțiile cu Comisia de la Veneția și vom face o evaluare a rezultatului procesului legislativ de desființare a Secției Speciale”, a afirmat vicepreședintele CE Vera Jourova.
Acuzația de periclitare a independenței magistraților, la fel ca în 2018, ar fi atras aproape inevitabil infringementul împotriva României cu toate consecințele de rigoare.
De ce Comisia de la Veneția nu a folosit termenii duri din avizele anterioare, pe care nu mă îndoiesc că îi așteptau cei care au făcut sesizarea?
Explicațiile pot fi în principiu două.
1.Comisia de la Veneția consideră că, într-adevăr, această formă nu prezintă risc de afectare a independenței magistraților, ci doar de eficiență redusă a anchetei.
Este un punct de vedere pe care îl împărtășesc. Procurorii care vor ancheta magistrați nu vor mai fi într-o structură distinctă de parchet, stat în stat, care să facă efectiv doar ce vrea fără subordonare ierarhică față de procurorul general.
Procurorii care vor ancheta magistrați vor fi propuși de CSM, însă procurorul general îi poate refuza motivat. Procurorii aceia vor ancheta și alte cazuri.
Deci abuzuri, precum cel împotriva Codruței Kovesi, vor fi cu mult mai greu și foarte riscant de făcut.
Riscul cel mare va rămâne, într-adevăr, în zona eficienței anchetelor, ceea ce se va vedea probabil încă de la selectarea procurorilor.
De așteptat ca doritorii să fie foarte puțini și pentru că sunt condiții destul de restrictive de carieră,
