„Jus primae noctis” (Dreptul de prima noapte). În Evul Mediu, fetele care se maritau erau violate, în noaptea nunţii, de stăpânul domeniului pe care tinerii miri locuiau. Legal, nu era o crimă. Că mirele plangea la colţul casei, că nunta numai nunta nu mai era, nu avea importanţă. Era „droit du seigneur” – dreptul stăpânului.
Ceea ce face Rusia azi în Ucraina este acelaşi lucru. Cu deosebire că, dacă Rusia a violat o dată, crede că poate viola de câte ori vrea ea.
Evul Mediu a trecut însă. Au venit revoluţiile, au murit sute de mii de oameni, fiecare pentru cauza lui. Toţi murim şi ştim asta. Parcă e mai caldă trecerea când ştii că cineva drag te ţine de mană.
De ce nu judecăm aşa, totuşi? De ce nu judecăm toţi aşa?
Văd ce scriu ziarele. Ruşii nu ar crede că în Ucraina se întâmplă o crimă în masă. Dar, chiar de-ar fi aşa, ruşii tot susţin „dreptul stăpânului”.
Ca să vezi felul lumii de a judeca, trebuie să te întorci în trecut. De ce este Vestul atât de diferit de Est? De ce au iubit paşoptiştii noştri Vestul, ci nu Moscova? De ce este Estul atât de umil şi violent, faţă de un Vest prosper?
Două şcoli de gândire au guvernat ultimii 2000 de ani ai omenirii. Originea statului şi raţiunea lui de a fi.
Aristotel (în „Politica”), a cărui gândire strălucită stă la baza civilizaţiei noastre iudeo-creştine, crede că statul este anterior individului, aşa că statul trebuie susţinut. Doar că, spune el: statul aduce armonie între oameni şi le aduce fericirea pe care ei nu o aveau. De aceea Aristotel trebuie iertat. Aristotel a schimbat cumplit agenda lumii catolice şi, apoi, a întregii lumi creştine.
Hegel, unul dintre cei mai curioşi filosofi ai lumii – considerat de unii fundamenul pentru politica nazistă – susţine şi el că individul, în faţa statului, este aproape un nimeni: statul este substanţa, individul un accident.
Doar că nu întotdeauna lucrurile stau cum şi le imaginează unii.
Şcoala liberală susţine, dimpotrivă: individul este în centrul lumii, nu statul. Nu feudalul şi nu „dreptul stăpânului”.
„Al doilea tratat despre guvernământul civil” (1689) al lui John Locke spune: guvernarea, statului sunt posterioare individului. Iar scopul guvernării/guvernului este de a-l apăra pe individ. Iar guvernul care nu este în stare să-l apere pe individ, să-i apere proprietatea, trebuie înlăturat. Constituţia SUA este scrisă pe judecata lui Locke. De aceea, în societăţile liberale, mandatele politice sunt limitate. Vă imaginaţi că-i poate schimba cineva, prin vot, pe Vladimir Putin sau pe Xi Jinping? Deşi sunt ţări cu populaţii enorme?
Ce diferenţă de judecată: Statul e substanţa (Hegel) şi guvernul care nu îndeplineşte mandatul poporului trebuie înlăturat (Locke).
Aici suntem azi, deşi credeam, în urmă cu 30 de ani, că ideologiile s-au sfârşit – citindu-l pe Francis Fukuyama.
Ruşii cred,
